Tacerea...

Am lumea mea creata din visuri, provocata de realitate si dorinte.
Cand visez, doar atunci ma simt implinita. Simt toate necazurile ruinate, fericirea domina locul, iubirea a pus stapanire peste tot... Si eu sunt tot eu, doar ca sunt fericita...

"Daca nu-mi intelegi tacerea, nu-mi meriti cuvintele..."

Am inceput totul dintr-o tacere...si dintr-o tacere am stricat totul... S-a sfarsit tot binele, toata fericirea mea s-a spulberat din cauza cuvintelor lipsa...
Dar cand vorbeam, nu mai taceam... 
El ma stia, ma cunostea... Stia ca atunci cand imi dau drumul la gura nu mai tac. Cand eram nervoasa, ma lasa sa-mi vars nervii spunand tot ce-mi trecea prin minte in acele momente de nervozitate.. Si dupa trecerea acelei stari, in maxim 10 minute, ma ierta. Ma cunostea foarte bine. Era langa mine cand simteam ca totul este negru...

Dar acum? 

DND!... El a spus...

Am scapat din avionul dragostei, m-am lovit si acum sunt in coma in patul spitalului infinit fara doctori putand sa ma trateze...
Parasita de lumea fericita reala
Lasata putrezind cu sufletele pierdute bucuroase
Privind in gol nevazand drumul oferit de destin...


Stau pe loc, as vrea sa ma intorc in trecut, dar este rupt drumul intoarcerii. Vreau sa intorc clepsidra fericirii, caci mi s-a scurs timpul acesteia... 
Clipele trecutului iubit fericite as fi vrut sa fie nedeterminate.. Vroiam sa dureze pe veci...

Halal dorinte...

Imi traiesc viata agonizata...