Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

vineri, 31 august 2012

The last day of summer


Este ziua cand totul mi se va schimba, partial nu, a sosit momentul meu, vreau sa simt ca traiesc, sa simt ca sunt exact asa cum vreau.
Nu ma va cunoaste intru-totul nimeni, asa cum nimeni nu isi cunoaste limitele. Am ajuns jos, ca sa ma ridic. M-am inaltat la ceruri, ca intr-un final sa cad...

Este ultima zi de vara, ultima zi de caldura in anotimpuri, ultima zi cand reusesc sa imi infrunt temerile. Am plans, am ras...
Totul s-a terminat de azi, sperantele spulberate fug incet calcate; visurile terminate se refugiaza in lumina neagra a diminetii; ochii domoli  zgariati de lacrimi aruncate, se inalta incet spre ceruri; dorintele aruncate din motive de nimic, vor sa fie indeplinite sau rupte...

As vrea sa pot spune ca s-a terminat, o noua viata as vrea sa o incep, un nou drum as vrea sa-l urmez...

Vreau sa trec peste toti, nu vreau sa fiu una cu pamantul, sa ma calce toti in picioare...
A fost doar un simplu motiv pentru care nu mi-am putut realiza schimbarea dorita, a fost el, pentru el s-au intamplat acelea. Acum ca simt cum totul trece si totul a trecut, mi-am realizat si vazut visul devenind realitate, sunt mult prea fericita pentru a da inapoi, mi-am saltat piciorul sus,am sarit groapa cea mare, nici de-as mai vrea sa ma schimb n-as putea... [P.S. Ai fost unicul motiv pentru acel liceu. Sa stii. ;)]

Ghetarii sunt departe, s-au topit in ultimele 7 luni pierdute din viata mea, cu timpul am realizat ca cei de fara inima si fara cap, nu au ce mai cauta in viata mea, am reusit sa vad dincolo de peticurile omenirii, de mastile oamenilor... M-am vazut realizata intr-o lume complet reala... Si complet rea.

luni, 27 august 2012

Viata de inceputul sfarsitului



Si deschid ochii cu incetinitorul din lumea visurilot spre realitate, o vad cum zboara, cum vrea inima sa fuga intr-un loc inchis, fara ca cineva s-o atinga, s-o ucida, s-o rapeasca.
Ochii mi-i inchid rapid, vreau sa imi imaginez numai lucruri care nu se vor intampla in viata asta, am prea multe idei sa le pot ordona, imi trec persoanele iubite prea repede prin fata mea, nu le vad, dar se fac simtite. Ma lovesc cu arme puternice, golden gun... Am prea putina armura...si sa imi tot iau, m-am saturat. Caci, tot voi cadea intr-un final.
Am fost sus, apoi, a venit cineva care eu credeam ca va fi special pentru mine, a fost, dar s-a transformat in ceva nemaivazut, ceva fara inima... Am picat cu el... M-a distrus puternic. Dar, am avut taria dea-mi forta mainile un pic mai tare (am forta handball-ului, remember?), si m-am ridicat, nu datorita lui, ci datorita mie. 

Am vrut sa ma schimb..sa nu mai fiu asa pasatoare, timida si simpla. Sunt indiferenta, directa si complicata. Nimeni nu ma stie, nimeni nu ma va cunoaste. Sunt aparte, m-am schimbat frumos, intr-o fiinta cu carapacea de aur, incearca sa ma dobori, arunca-ma... Dar tine minte, 'what goes around, comes around'.

Nici lui Dumnezeu nu i-a fost usor sa creeze lumea, i-a trebuit 6 zile (numaratoarea Bisericii, Bibliei), epoci (numaratoarea Istoriei) ca sa ne aduca la viata...si intr-un final, o zi ca de pauza. Deci, tuturor ne este greu, dar nu la fel. Avem timpul la mana noastra,  cat vrem sa suferim atata se intampla.. Cand vrem sa terminam, atunci se da 'game over'. Cand zicem ca incepe, atunci un start nou are sa inceapa.

E un sfarsit demult... Dar un inceput mic, ce are sa se dilate. O stea in devenire.

miercuri, 22 august 2012

O viata ca un razboi


Am invatat sa castig, ca intr-un final sa pierd.
Am invatat sa pierd, ca intr-un final sa ma ridic.
Am invatat sa pic intr-un abis, ca intr-un final sa-mi dau aripilor drumul.
Am invatat sa castig, ca intr-un final sa pretuiesc adevarata valoare.
Am invatat sa lupt, pentru a nu pierde.
Am invatat sa inot, in oceanul fara sfarsit de vise.
Am invatat sa pierd, ca intr-un final sa pierd totul.
Am invatat sa sper, ca intr-un final sa fie incalcata speranta mea.
Am invatat sa plang, ca intr-un final sa si rad.
Am invatat sa rad, ca intr-un final sa ma bucur de lacrimi.
Am invatat sa reusesc, ca intr-un final sa merg mai departe.
Am invatat sa continui, ca intr-un final sa termin.
Am invatat sa privesc in jos, ca intr-un final, privirea mea sa se inalte.
Am invatat sa tac, ca intr-un final, unde vorbele mele trebuiesc auzite, sa zguduie pamantul.
Am invatat sa gandesc, ca intr-un final sa ma indoiesc.
Am invatat sa nu dau gres, ca intr-un final sa stric totul!
Am invatat ca nimeni nu este langa tine, cel ce te iubeste cu adevarat esti chiar tu!

joi, 16 august 2012

O stea adevarata


Se spune ca toti suntem insine cate o stea, sclipim atat de tare dar suntem prea multe sa ne observe cine trebuie, cadem cand ne este timpul si plangem pentru ea. Atingem maximele inaltimi, ne ridicam cat mai sus, picam incet si doboram. 

Iadul este prea incarcat si toti demonii sunt aici, printre noi. El mi-a fost un demon cu chip de inger, nu-l vedeam, dar stiam ca asa este, dar eu continuam sa-l iubesc si stiam ca intr-o zi ma va durea atat de tare incat ma voi schimba, stiam ca intr-un final imi dau seama ce feluri de oameni sunt pe acest pamant, imi dau seama ca trebuie sa merg incet si nu incerc. Amutisem de trecut, nu stiam ce este cu mine, plangeam, radeam... Nu stiam ce sa mai fac cu viata mea, vroiam sa nu mai fiu... Incercasem multe... Dar, dintr-o data mi-am intors capul in spate si mi-am spus astfel "Nu se merita sa fac asta! Pentru cineva ce a fost efemer dar si-a lasat urma in viata mea. Asta e! Keep goin'". 
Apoi, privirea mi-am schimbat-o, spre cer mi-am pus-o si mi-am privit sufletul, am zambit, si imi spuneam asa "Mi-ai dat o lupta pe care trebuie sa o duc pana la sfarsit, mi-ai dat un scop pentru lumea asta, de ce sa dau cu piciorul la ce-mi poate rezerva viata, cand am atatea persoane care stiu ca exist si care ar face atatea pentru mine? Am trei persoane care stiu ca niciodata nu ma vor abandona... Mama, tata si fratele! Ei ma iubesc pentru ce sunt, lasa, ca oricum intr-o zi imi voi gasi si eu steaua mea care ma priveste cum stralucesc in intuneric."

Au durat zile in sir sa ma impac cu gandurile spuse de mine, caci eu le stiam, dar inima nu vroia sa le auda.

Acel demon ce s-a dat drept om cu suflet, s-a ales praful de el, a picat si nu imi pare rau, "Lui de mine i-a parut? NU". Scuteste-ma. Chiar ma bucur unde a ajuns. Sa fie fericit in lumea sa de gheata, oricum, la cat de cald a fost vara aceasta, lumea sa a devenit doar o uzina fara durere. 
"I dont give a shit. Remember"?

Imi privesc fata intr-o oglinda cam patata de trecut, ceva in spatele meu apare, este o lumina ce vrea sa o urmez. Plec din lumea aceasta, este un inger, o stea. Alerg dupa ea, nu o prind...am obosit. M-am dat batuta. Ajung acasa, ma bag la somn, vreau sa fiu odihnita.

In visarea mea, apare iar lumina aceea, se transforma intr-o fiinta umana, vreau sa il ating, nu pot, vreau sa il sarut, dispare, vreau sa il vreau, ma lasa. Stiu ca, oriunde ma voi duce, steaua ce o voi purta in suflet va fi imensa! 

luni, 13 august 2012

Un joc de pierzatori


Si accentul cade usor usor pe un alt inceput dintr-un joc neterminat. Cu personaje noi si reguli de incalcat, cu minti bolnave si ganduri ciudate, cu imaginatii prea incolore si vieti chinuitoare. 

Tot ce se naste, moare chiar de la inceput. 

Este un joc ceea ce traim, cu razbunari grele, lupte neincetate, persoane cu doua fete, diavoli cu chip de om, ingeri nevazuti, copii maltratati, copii ce pretutind ca-s maturi...

Cand ne nastem, cream carti, care intr-un sfarsit ajung sa fie arse si rupte; ajungem la finalul jocului.
Este un joc de pierzatori, castigam, pierdem, picam, ne ridicam, invingem, pierdem din nou, ajungem in abis, ne este greu sa ne ridicam, incercam, dar degeaba, dupa ce ne enervam destul de tare si spunem GATA, de acum trebuie sa trec nivelul acesta, reusim sa ajungem in varf.

Am invatat ca nimic nu-mi va mai fi dat pe tava, am invatat ca oamenii sunt langa tine, dar intorci capul la 90 de grade, ei s-au facut nevazuti, te lasa, fug cand nu te astepti. 

Am invatat ca mai bine iti lasi folile nescrise din cartea ta caci destinul le va scrie insusi.

Un prezent am de trait, viitorul mi-l poate crea, trecutul mi-l distruge... 

Imi voi tine cartea strans la piept, nimeni nu mi-o va lua, nimeni nu mi-o va citi... Nimeni nu ii va da foc!!!

vineri, 10 august 2012

O sansa la viata


Intr-un ocean intunecat as vrea sa ies si la suprafata sa ajung, ma zbat sa reies la aer, caci jos nu mai pot respira. Zgudui pamantul, urlu de durere, ametesc de inconstienta...si aflu ca trebuie sa ma las dusa de apa incontinuare, ea ma va duce deasupra... Pentru nimic nu voi mai lupta, astept sa ajung unde mi-am propus, astept sa mi sa indeplineasca toate cele dorinte, dar daca nu, poate voi lupta insami cu ele.

Cheama-ma la tine inainte sa fac vreo prostie, ajuta-ma sa te-nteleg caci am uitat cum este sa speri; invata-ma sa fiu nepasatoare caci tot nu am inteles cum este sa nu ai inima; respira-mi in ureche si lasa-ma sa te ating caci vreau sa stiu ca nu vei mai fi in veci langa mine.
O urma de sperata s-a lipit de mine, incerc sa fug si de ea sa scap, sa ma zbat sa reinviu la realitate, sa cutremur gandirea omeneasca, sa urlu ca mi-este bine, sa imi soptesc ca imi este rau...

Din drum nu ma voi mai intoarce, am ales calea, pe ea o urmez. Las totul in urma mea, nu-mi pasa cat de greu va fi, stiu ca voi ajunge altcineva.

Ai dat cu piciorul la al meu suflet, atunci cand si l-a deschis cand l-ai inceput sa-l iubesti, acum el si-a inchis portile si-n veci nu si le va mai deschide. Ai ales sa fi ceva efemer, o viata am de trait, si nu cu oameni ce aleg sa dispara.

duminică, 5 august 2012

O lume seaca


Si vezi soarele ca altadata, cum atunci ii simteai zambetul si acum iti simti doar supararea, cum atunci credeai ca totul asa va ramane dar acum nimic nu va mai fi ca la inceput, cum ieri nu iti pasa deloc si azi ti-ai sfasii si pielea dupa tine numai sa ai o clipa la dispozitie sa il mai privesti, cum odata erati doar voi doi si acum drumurile voastre au devenit paralele, cum doar dintr-o vorba o puteai rani si acum, faptele au prins viata, cum radeai de rasul ei si acum razi cum plange ea...
Si te uiti atent spre usa care ea mereu o uza, amintirile sunt intotdeauna parti vii. Esti tu in trecut viu. Ma face sa plang cand ma gandesc la trecut, cand ma gandesc ca am trait odata atunci...

Si visez la o alta zi fara durere si visez la o alta fata eu, visez la un nou drum pe care sunt pregatita sa il incep, visez la clipe fericite fara pic de ura, visez la el sau poate doar vreau asta, visez la viitorul necunoscut si sperat ca va fi bun, visez la lumina ce vreau sa o am... Si, visez la un alt prezent, cum vreau sa ma schimb si incerc, dar cum nu reusesc si pic...
Mi-e tare teama de oameni, cum vor sa te atace cand simti ca esti sus, cand esti doborat, atunci te lasa in pace... 
Mi-e teama de trecutul meu, vad atatea diferente radicale...
Mi-e teama de oamenii prefacuti, ti se dau drept aproape, iar cand te speli putin mai bine pe ochii, ii vezi cat de departe sunt defapt...

M-am obisnuit sa urlu de durere, chiar daca nimeni nu ma asculta...

Intr-o zi, vreau sa ajung sa calc lumea in picioare, fara mila, cum nu o au nici ei, fara suparare, ca o am prea des, fara lacrimi...