Si deschid ochii cu incetinitorul din lumea visurilot spre realitate, o vad cum zboara, cum vrea inima sa fuga intr-un loc inchis, fara ca cineva s-o atinga, s-o ucida, s-o rapeasca.
Ochii mi-i inchid rapid, vreau sa imi imaginez numai lucruri care nu se vor intampla in viata asta, am prea multe idei sa le pot ordona, imi trec persoanele iubite prea repede prin fata mea, nu le vad, dar se fac simtite. Ma lovesc cu arme puternice, golden gun... Am prea putina armura...si sa imi tot iau, m-am saturat. Caci, tot voi cadea intr-un final.
Am fost sus, apoi, a venit cineva care eu credeam ca va fi special pentru mine, a fost, dar s-a transformat in ceva nemaivazut, ceva fara inima... Am picat cu el... M-a distrus puternic. Dar, am avut taria dea-mi forta mainile un pic mai tare (am forta handball-ului, remember?), si m-am ridicat, nu datorita lui, ci datorita mie.
Am vrut sa ma schimb..sa nu mai fiu asa pasatoare, timida si simpla. Sunt indiferenta, directa si complicata. Nimeni nu ma stie, nimeni nu ma va cunoaste. Sunt aparte, m-am schimbat frumos, intr-o fiinta cu carapacea de aur, incearca sa ma dobori, arunca-ma... Dar tine minte, 'what goes around, comes around'.
Nici lui Dumnezeu nu i-a fost usor sa creeze lumea, i-a trebuit 6 zile (numaratoarea Bisericii, Bibliei), epoci (numaratoarea Istoriei) ca sa ne aduca la viata...si intr-un final, o zi ca de pauza. Deci, tuturor ne este greu, dar nu la fel. Avem timpul la mana noastra, cat vrem sa suferim atata se intampla.. Cand vrem sa terminam, atunci se da 'game over'. Cand zicem ca incepe, atunci un start nou are sa inceapa.
E un sfarsit demult... Dar un inceput mic, ce are sa se dilate. O stea in devenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu