Un joc de pierzatori

Si accentul cade usor usor pe un alt inceput dintr-un joc neterminat. Cu personaje noi si reguli de incalcat, cu minti bolnave si ganduri ciudate, cu imaginatii prea incolore si vieti chinuitoare. 

Tot ce se naste, moare chiar de la inceput. 

Este un joc ceea ce traim, cu razbunari grele, lupte neincetate, persoane cu doua fete, diavoli cu chip de om, ingeri nevazuti, copii maltratati, copii ce pretutind ca-s maturi...

Cand ne nastem, cream carti, care intr-un sfarsit ajung sa fie arse si rupte; ajungem la finalul jocului.

Este un joc de pierzatori, castigam, pierdem, picam, ne ridicam, invingem, pierdem din nou, ajungem in abis, ne este greu sa ne ridicam, incercam, dar degeaba, dupa ce ne enervam destul de tare si spunem GATA, de acum trebuie sa trec nivelul acesta, reusim sa ajungem in varf.

Am invatat ca nimic nu-mi va mai fi dat pe tava, am invatat ca oamenii sunt langa tine, dar intorci capul la 90 de grade, ei s-au facut nevazuti, te lasa, fug cand nu te astepti. 

Am invatat ca mai bine iti lasi folile nescrise din cartea ta caci destinul le va scrie insusi.

Un prezent am de trait, viitorul mi-l poate crea, trecutul mi-l distruge... 

Imi voi tine cartea strans la piept, nimeni nu mi-o va lua, nimeni nu mi-o va citi... Nimeni nu ii va da foc!!!