O prostie?! -> Un risc!

Era o vreme cand traiam amintirile. Pur si simplu nu vroiam sa se mai termine, in acele clipe de reala visare cand vroiam timpul sa stea pe loc... Doar pentru a nu se termina fabulosul. Insa stim cu toti cat de semnificativ este trecutul pentru noi, si cat poate sa-si lase amprenta pe sufletele noastre...

M-am gandit a va scrie o mica povestioara...
Inceputul, ca-n orice poveste, este fericit... Erau doi tineri... Fata era indragostita de baiat, insa el nu stia... Nu era niciodata stabil. Ba intr-un moment zicea ceva, iar apoi brusc se schimba... Ei intotdeauna se certau, dar stiau ca se vor impaca... Zi in care sa nu se certe? Nu exista. Dar minut in care sa nu-si vorbeasca? La fel..nu se intampla asta niciodata. Luni de zile au trecut continuand asa... Pana cand intr-o zi de sfarsit de toamna, s-au certat atat de rau... Incat fata l-a uitat complet... Si dupa acestea, a facut cea mai mare prostie a vietii ei... L-a lasat pe baiatul la care tinea cu adevarat pentru un necunoscut... 
In primele zile din noua relatie a fetei, ea era fericita, era indragostita, a uitat de toti si toate... Dar avansand in zile in relatia curenta, fata tot ochii pentru cel lasat in urma avea... Intre cei doi parca s-a reaprins focul care poate ori n-a mai fost ingrijit, ori s-a uitat de el, dar intre cei doi, aveau tot felul de discutii sincere...
Telefonul feteii suna, numele apelantului este X [cel din urma baiat]... Ea cu lacrimi in ochi, inchide. Suna din nou... Sta pe ganduri.. sa raspunda, sa nu... Ce sa-i mai zica... Dupa cate a facut... Nu stia... Ii raspunde, o voce blanda, sincera si batjocorita spune "De ce ai facut asta?..." Fata plangea in telefon.. Nu stia ce poate sa-i mai zica... Rusinea a capturat-o...
Trecand zile cu cel in care este in relatie, fata se raceste de el, realizeaza poate prea tarziu ca a lasat comoara in urma si a luat doar cufarul... Pe zi ce trecea, ea devenea tot mai indiferenta cu el...
In acele zile, intre fata si primul tip, se deschideau mereu discutii... Fata era tot mai trista, plangand pentru trecut ...si poate si pentru viitor, ii zice baiatului lasat in urma.. Ca ceea ce-a facut, a fost numai prostie..si se iarta cu greu...ca poate cel mai bine este sa uite unul de celalalt... Ca nu avea rost... Insa baiatul..pentru prima data ii zice "proasto te iubesc :-<"...
Din plansete de durere si tristete, fata fetei i se schimba, lacrimile acelea, devin lacrimi de bucurie... Parca pur si simplu a inviat...
Dupa putin timp...fata a pus capat relatiei inflorite din prostie..si s-a intors la cel la care tinea cu adevarat... Numai ca facand acea prostie...si-a pierdut si increderea...
Increderea o castigase pe munca ei... Si tot pe 'munca' ei a pierdut-o... Oricat ar incerca fata sa si-o recastige... Este in zadar... Nu este zi in care sa nu verse o lacrima pentru trecutul ei... Pentru toate prostiile facute...
Ea a zis ca se va schimba, intr-un final a facut-o... Dar sufletul? Se poate schimba? Nu... Acesta ramane la fel...

Trecutul trece, prezentul este...

Mi-e asa greu sa uit,
Dar trebuie sa o fac.
Cand nu mai am pentru ce sa lupt,
Trebuie sa scap.


Simt ca nu mai pot,
Picioarele nu ma mai tin,
Mainile nu le mai simt,
Inima parca e un robot,
Proiectata doar pentru a nu te uita.


Eu vreau sa te uit,
Insa inima mea este contra.
Eu vreau sa nu te mai vad,
Dar inima mea te simte prea aproape.


Eu sunt aici,
Tu esti acolo,
Dar doar cu un singur gand la tine,
Tu esti dintr-o data cu mine...


Eram fericita,
Acum sunt trista...
Amintirile vreau sa devin prezent...
Dar ele sunt si vor ramane trecut.


Acum sunt doar eu,
Atunci eram doar noi,
Traind in trecut,
Nu vei fi niciodata apt pentru prezent.


Atunci a fost...
Acum... Este.
Voi trai pentru acum,
Si ma voi schimba...


Ce-a fost va ramane,
Ce este, va urma...
Nu voi mai trai in trecut,
Voi ridica ochii spre cer si voi zambi...

Un copil, un vis, o dragoste, o pierdere

Uita-te-n urma,
Si spune-mi ce vezi,
Un copil fara minte,
Dar cu vise.


Cu vise de impliit, pot zice,
Sa creada sa iubeasca,
Fara nicio-ndoiala aprinsa
Din partea ta.


Era usor de convinsa atunci,
Ca tu vei fi al ei,
Fiind cum erai,
Pur si simplu o atrageai.


Erai negru si inchis,
Spuneai 'bine, asta e',
Vorbele dulci n-aveau niciun rost,
Halal fel de-a fi.


Dar au urmat si clipe frumoase,
Fericire pe deplin,
Copilul acela naiv,
Era indragostit.


Nu stia ca se va intampla,
Insa tu ai comis-o,
Ea nu va regreta,
Dar tu mai ai de invatat.


Spuneai ca le stii pe toate,
Atunci de ce esti asa de prost,
Cand ea tine la tine,
Si tu iti bati joc?


A vrut doar iubire,
Ea a simtit-o,
Tu ai facut-o,
Insa n-o vei avea.


A zis c-a pus prea multe virgule,
Acolo unde trebuia sa puna punct,
A zis ca s-a saturat,
Sa-ti mai faca pe plac.


Ea acum a plecat,
Neuitandu-se in urma si ce-a lasat,
A zis ca a pierdut prea multe,
Sa se mai intoarca la ele.


Tu inca n-o vezi plecata,
Caci inca o simti aproape,
Dar cand n-o s-o mai vezi,
Sa te intrebi "oare o s-o mai am vreodata?"

Un joc de pierzatori

M-am gandit la un joc,

Jocul fara regrete daca il castigi,

Cu un inceput fericit,

Dar cu-n sfarsit dramatic.

Il incepem frumos,

Eu, tu, mergand pe jos,

Plimbandu-ne prin lume

Nepasand de omenire.

Apoi iesim undeva dragut,

Sau un picnic amoros,

Cu priviri amarate,

Un cuplu dragastos.

Urmeaza sarutul,

Inchidem ochii cand vine,

Sa ne imaginam iubire,

Cand se indeparteaza,

Halal vis!

Dupa toate acestea,
Regula jocului este:

Primul care se indragosteste,

Pierde.

Gandul...

Stau intinsa in natura,
Cu ochii ingandurati spre soare,
Ii inchid pentru o clipa,
Imaginea ta imi apare.


Deodata fara sa-mi dau seama,
O ploaie inceta apare,
Ma ridic si fug spre camera mea,
Si-un miros se iveste.


Era mirosul parfumului,
Cu care odata iti dadeai,
Te cautam peste tot,
Dar tu nu erai.


Ma intind usor pe pat,
Cu mirosul tau in cap,
Inchid ochii pentru a visa,
Si incerc a te uita.


Ma trezesc apoi,
Cu un gand ce mi-a trecut in vis,
Sa-ti spun tot ce am in minte,
Dar nu si-n suflet, iubite.


Ma tot gandesc la bine si la rau,
Poate-oi fi eu egoista,
Ca te vreau numai pentru mine,
Sa te tin in suflet si cheia sa o arunc.

Privesc...

Ma uit spre cer si gandesc,
Cum as fi fost fara sa te-ntalnesc.
Ar mai fi acei fiori care-i simteam,
Sau as fi fost tot nepasatoare cum eram?


Ma uit la soare si-l intreb,
De ce era acolo cand era si el,
Vroiam sa fie intuneric,
Cum am fost invatata sa ravnesc.


Ma uit la luna si-o admir,
Atat straluceste pe-ntuneric,
Dar Soarele e cel din spate,
Oare te-oi asemana cu Luna?


Ma uit la nori,
Nu sunt niciodata stabili.
Parca ar fi el,
Niciodata la fel.


Ma uit la pasari,
Zboara linistite peste omenire,
Parca as fi vrut sa fiu una,
Sa fac ce stiu eu mai bine si zbor din nou.


Ma uit in jur,
Fericire, intelepciune, regret, amaraciune,
Toate sunt gustate de noi,
Dupa un bine, vine si-un rau.

Am incercat...

Am incercat sa fug,
A fost in zadar.
Am incercat sa zbor,
Am esuat.


Am incercat sa uit,
Dar mi-am amintit.
Am incercat sa rad,
Dar nu mi-a iesit.


Am incercat sa visez, 
Dar ma trezeam mereu.
Am incercat sa vorbesc,
Dar ma incurcam mereu.


Am incercat sa nu cred,
Dar nu reuseam.
Am incercat sa nu iubesc,
Dar nu-mi iesea.


Am incercat sa nu-mi pese,
Dar ma afundam in ganduri.
Am incercat sa-mi ascund ochii,
Dar mi se vedeau printe lacrimi, randuri...


Am incercat sa incerc... Dar inevitabilul apare.
Nu vroiam sa fiu una cu pamantul,
Sa ma calce toti in picioare...

Oriunde, oricand, dragostea te asteapta

      Este indicat sa crezi in dragoste la prima vedere?

[ Acum cateva zile cineva m-a intrebat daca cred in dragoste la prima vedere. Am spus ca nu. Aparentele inseala.]

     Cum sa iubesti un domn cu sufletul semanand ca ghetarul ce-a doborat Titanicul, dar cum sa iubesti un manjit, murdar cu sufletul plin de lumina si fericire ?!

     Povestea aceasta a inceput din dragostea la prima vedere, pentru doar o singura persoana din doua. Celeilalte i s-a dezvoltat odata cu inaintarea timpului.

      La inceput, pana cand fata sa-l cunoasca fata-n fata, i s-a parut doar un baiat oarecare. Dar in ziua cand l-a intalnit intra-devar, parca sagetile lui Cupidon au atins-o, nemairamanand cu niciuna.

     De atunci, fata numai la el se gandea, incerca sa afle cat mai multe despre el, insa acesta, nesimtind aceleasi ganduri, aceiasi fiori, era inchis si direct. Asta a facut-o pe fata tot mai curioasa si sa tina lupta mergand inainte nelasand garda jos.

      Pe zi ce trecea, gandul numai la el ii statea. Simtea ca se indragosteste de un strain, fara ca acesta sa-si dea seama.

      Fata, cand era mai mica, a facut un pariu cu ea insasi, dar l-a pierdut. A spus ca nu se va lasa dusa de sentimentele iubirii niciodata, nu va fi prizoniera dragostei. Dar cum sa mai tii lacatul portilor sufletului atunci cand iubirea vine la tine si tu lasi garda jos doar pentru o clipa, si ea intra pe furis, facandu-si culcus langa inima ta, nemai vrand sa plece. Cum sa o zgornesti?!

 -Dupa un lung timp-

     Aceste doua fiinte, nu puteau sta despartiti mult timp, erau ca aripile unei pasari, facand parte din aceeasi lume.

     Trecand timpul, uitandu-te in urma, vedeai o mare diferenta de cum a fost si cum este, vedeai, simteai cum acel baiat serios si inchis devenea unul sensibil.

    Au inceput sa tina unul la altul reciproc, nemai gandindu-se la consecinte, iubindu-se s-au apropiat, sunt parca legati urmand aceeasi carare. Au devenit unul si acelasi.

  Cum se pot schimba oamenii.

  Aparentele inseala.

Nimic nu este permanent.

 Nu minti niciodata pe cineva care are incredere-n tine.  Nu ai incredere-n nimeni care-ti spune numai minciuni

Un univers, 9 planete, 204 tari, 809 insule, 7 mari si eu am avut prilegiul sa te 

intalnesc pe tine ♥

Stau de ceva timp ingandurata si multe  intrebari imi trec prin minte, sa le gasesc raspunsuri. Dar singura am observat ca e in zadar, n-am cedat, dar cred ca orice cap isi are gatul. Cineva care sa-l sprijine atunci cand e pe cale de a pica.
Eu insa, m-am schimbat, mi-am urmat visele, n-am renuntat... De multe ori esuam, picam, ma ridicam, ma scuturam pentru a invata, sa nu-mi abandonez drumul, sa mi-l urmez, sa-l  fac numai bun de continuat.
Cu toate gandurile mele ca nu pot singura, si cu toate ca nu renuntam, mi-am gasit sprijinul. Este acolo unde si cand am nevoie de ajutor.  O persoana necunoscuta personal poate spune si arata multe, minciuni, iluzii, vise, ganduri, abureli...dar pe langa acestea... Se pot incredinta iubirea, credinta, sinceritatea... Lucruri pe care nu multi le pot afisa, spune sau chiar destainui.
Am gasit comoara vie, care candva a fost lasata sa putrezeasca dintr-un motiv de nepasare...
Cine l-a lasat intr-un pustiu de nedescris, nu are suflet. Sa lasi o asa 'avutie' pe mana nimanui... Sa-l abandonezi fara a te uita inapoi... Nu se pot ierta acestea.
Dar ma simt norocoasa, mi-am gasit, asa cum spuneam anterior, Gatul, cel ce ma ajuta, ma indruma, ma protejeaza... Care ma si asculta, ma intelege... Este cufarul meu cu avere. L-am descoperit, l-am pastrat si-l voi pastra. Nu-l voi impartii cu nimeni. [Ce-am gasit al meu sa fie].
Cand simt ca puterile ma lasa, supararea ma injunghie, tradarea se apropie, dragostea se indeparteaza, tot ce credeam eu bun, se fac praf si pulberi si din acestea reiese demonul care ma face prizoniera lui, comoara aceea lasata demult si regasita de mine, ma ajuta sa le inving si sa ies deasupra tuturor. 
Oamenii se schimba, gandirea, trupul, si sufletul avansand in ani...
Dar un lucru stiu sigur...! 'You Da One' ♥