Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 29 decembrie 2013

Dispari!



Si va veni vremea cand o sa astepti o vorba buna, un semn de pace, o mica emotie.. Asa cum eu am avut cu tine.
O sa iti vina vremea sa astepti sa iti fie si tie bine, sa te intrebi  "Oare Raluca ce-o mai face?"...

Va veni vremea ta, sa fii-n locul meu. Sa-ti vina mintea la cap. 
Stiu asta ca, roata, fie ea patrata, tot se va invarti odata. E normal, e logic sa primesti exact ce ai daruit.
Abia astept ziua aia cand ne vom revedea, si ne vom privi in ochi ca doi necunoscuti ce se cunosc al dracului de bine. Abia astept acea zi cand n-am sa mai am acel nod in gat cand auzeam de numele tau...

Dar va mai dur putin timp.

Imi spuneai ca n-am dreptate, ca nu ma vei uita... Dar eu ti-am zis ca stiu ca tot ca mine va fi, si ce crezi, toate spusele mele au avut 100% adevar in ele.
Privestea-o pe a ta iubire in ochi; spune-i ca o iubesti...

Mie miercuri mi-ai zis ca ma iubesti, si apoi ii scrii ei luni acelasi lucru...

Tu mai esti barbat? Te mai consideri om?!

Jet!

joi, 26 decembrie 2013

Dat uitării...



Ai simtit vreodata ca nu mai ai suflare, ca nu stii ce sa mai faci ca sa iti schimbi starea de spirit?

Ai simtit vreodata acel gol mare in stomac atunci cand asculti o melodie care iti trezeste acele sute de amintiri..pe care tu vrei sa le dai uitării?

Ei bine, eu ma simt exact acum captiva in propria lume a trecutului.. Stii cum e vorb aia "nu ai sa uiti niciodata ceva ce iti propui sa uiti cu adevarat."

Ah.. Sa le ia dracu de zicale, nu vreau sa merg pe ele.. Vreau sa ma axez pe realitate... 
Atunci cand fiorii te iau, cand ti-e gandul la trecut, cand iti vin acele idei de a te intoarce inapoi la greseli... Sa nu cedezi, pentru un motiv sunt numite greseli. Sa nu te mai intorci la trecut. De ce ai mai călca încă o data pe pietrele pe care ai mai mers in trecut? Nu crezi ca ar fi timpul pentru o schimbare?!

Intunericul face ca umbra sa mi-o acopere, sa-mi spele tristetea, sa ma simt implinita atunci cand nu imi vad relexia.. Ciudat, nici nu stiu ce am vrut sa spun. Sau poate da. Sa nu te crezi in nimeni, caci si umbra ta te lasa in intuneric. Sa nu te bazezi niciodata pe cineva, ca se va dovedi ca tot singur ai ramas.


Am acele momente cand simt o apasare intensa asupra inimii. Simt cum cineva vrea sa imi smulga cu brutalitate inima, dar nu a reusit sa mi-o ia, ci doar sa mi-o sfarame. Stiu ca este tot acolo, inauntrul meu, dar cu timpul va fi "lipita", "reparata"...


Ai tot ceea ce ti-ai dorit, si inca mai vrei, nu mai pretuiesti ceea ce inca ai, si dai totul uitarii. Nu mai bagi de seama maruntisurile din viata ta, si lasi-n urma ta numai lacrimi, numai regrete, numai tipete si urlete...


Esti acolo, esti aici, esti peste tot... Dar tare ti-ai dori sa fii si-n alta lume, unde numai tu stii mersul tuturor. Numai zambete si fericire sa vezi peste tot.  Radical sa te schimbi, sa fii acel copil naiv. Fara nici un regret.


Sa n-ai incredere-n vorbe.

Sa n-ai incredere nici in fapte...

Sa porti in suflet acea indoiala, sa nu te increzi 100% in cineva, ca se va dovedi a fi doar un oarecare strain. Te va lasa balta atunci cand te astepti mai putin. 


Nu, n-am mai plans. Mi-am revenit. Ochii nu-mi mai sunt rosii, insa ma simt goala in interior. 

Doar cateva momente... 

Ah, imi aduc aminte acea promisiune facuta de mine inca de mica. In ziua de 21 ianuarie 2014...majoratul meu.. Sa imi vad dorinta ca mi s-a indeplinit. Sa ma privesc in oglinda si sa-mi spun...


"Raluca, sunt mandra de tine!"

marți, 24 decembrie 2013

Draga Mosule...



Draga mosule...

Imi incep mica mea scrisoare catre tine, catre acel mit pe care toti il cred, dar pe care nimeni nu l-a vazut. Toti urmeaza mersul istoriei. 

Asa...

Imi incep mica mea listuta, nu iti voi cere nimic, chiar absolut nimic...din ceea ce nu-mi poti darui. Sa fim seriosi, cine nu si-ar dori macar un ac de la aceasta sarbatoare, de la aceasta frumoasa legenda... Oare?!

Nasterea Lui, toti o sarbatorim in familie si fericire.. Halal fericire.. Cand stii ca nu ai pe acel cineva langa tine. Ma rog, timpul nu sta pe loc, ba dimpotriva, el tot trece, "tic-tac, timpul nu sta pe loc..grabeste-te sa treci prin viata".
Lista mea incepe cu mine insami. Stiu ca n-am fost cuminte, stiu unde am gresit... Si chiar imi marturiseam insami.. Cand in fata oglinzii stateam, si vorbeam singura. Mi-am promis multe. Desi am tot dat gres. 

Acum... Mai sunt cateva zile pana la majoratul meu, mi-am promis ceva inca din clasa a 9-a..pana acum o zi mi-am indeplinit promisiunea, dorinta.. Dar s-a facut praf si pulberi de ea. Nu ma las batuta, sper doar sa mai am timp sa imi indeplinesc iar promisiunea fata de mine.

Contiunui, am gresit acest an, am gresit ca avand incredere-n persoane care mi-au tot gresit, m-au lasat fara aer, fara cuvinte, mi-au gresit de atatea ori, m-au mintit pe fata... Eu le-am tot dat "o a doua sansa"... Haha. este ca vorba aceea "M-ai pacalit o data, rusine sa-ti fie, m-ai pacalit a doua oara, rusine mie sa-mi fie mie."
Orice a doua sansa este inca o sansa de a te lasa balta, nu mi-am invatat lectia, si... Mi-am ars pielea. 

Ahh..ustura, simt cum imi strapunge tot corpul si ramas paralizata, simt cum nu mai pot contiua...

HEI, WAKE UP!

Cum sa nu mai pot continua?! Adica m-am luptat 18 ani pentru nimic?! Ca sa nu obtin ceea ce mi-am tot dorit?! 

Sa nu lupt incontinuare?!

Si ce daca o sa mor?!

Nu cu totii acolo ajungem?!

Si ce daca plang, intr-un final am sa rad in hohote.

Sa revenim, tu Mosule... Vreau atat de la tine, tata sa ma ierte, fratele meu sa stie ca ii sunt aproape oriunde si oricand, mama sa stie ca sunt bine, chiar daca nu este langa mine si, cumnata mea sa se poata baza oricand pe mine, ii sunt cea de a 6-a sora pentru ea.
Si Mosule, fa un miracol sa se intample, stii tu la ce ma refer.

Craciun Fericit!

luni, 23 decembrie 2013

Bafta "iubirea mea"



S-a zis cu totul, gata, totul a luat sfarsit.

S-a intamplat pana la urma. Totul a luat sfarsit. Nu mai suport..

hei, stai asa, de ce ma tot consum eu asa pentru un nimic?! De ce ma distrug singura pentru ceva ce stie ca nu exist?! Se merita sa fac compromisuri?!

Neah, reiau ideea, inceputul

Asta-seara, s-au intamplat multe, intru pe fb, si chiar ma gandeam la EL.. Poate mi-o aparea ceva despre el..cine stie. Ok, cum deschid pagina, N.A. intr-o relatie cu.... Serios Doamne?! Ca va jucati cu mintea si sufletul meu?!

Am ramas blocata pentru un moment, imi venea sa plang, dar culmea nu am plans... Am iesit de pe fb, m-am dus la oglinda, aveam acel nooood mare in gat, in tot corpul de fapt... M-am asezat in fata oglinzii, radeam, plangeam, tipam, urlam.. Si..vorbeam cu mine insami... Mi-am spus sa nu fac vreo prostie, sa stau linistita, totul se intampla cu-n scop... Mi-am spus sa ma bag in dus, sa vomit mai tot din mine si sa imi revin. Ca apoi sa ajung aici sa ma exteriorizez linistita.

Culmea este ca, in ultimele zile, de vineri chiar si astazi este luni, el nu a mai zis nimic... 

Stii ce este cel mai nasol, atunci cand esti atat de slab incat sa nu-ti infrunti problema, sa nu ti-o rezolvi. De ce dracului nu mi-a spus sa-l las in fericirea lui?!...

Si cel mai nasol este ca, miercuri seara a fost cel mai frumos cu el... acea o ora jumate de vorbit si de stat impreuna... Il priveam in ochi, imi atingea inima.
Imi pare rau ca l-am lasat sa-mi ajunga la inima, ca apoi sa mi-o distruga. 

Imi pare rau c-am avut incredere-n el...
Imi pare rau ca am tinut si ca inca tin la el, chiar daca el n-apreciaza.

Oare si-o mai aminti de mine cateodata?!
Oare ma mai tine minte?!

Oare mai este... Nu mai continui, nu mai pot.

Ori ma prea doare, ori nu mai pot scrie ca ma mananca picioarele, ca tocmai ce-am iesit din dus si m-am depilat... Nu mai pot.

Sa ai grija de ea, nu cum ai avut grija de mine, te rog.

Si, sa ii fi alaturi in orice necaz, poate o vad pe strada si o salut, poate, cred... O sa am si eu grija. :*

Bafta "iubirea mea".

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Ai simtit vreodata?!




Nuuuu. nu mai suport. Nu mai vreau. plang de 20 de ore incontinuu, fata mi-este rosie si umeda, ochii umflati, mainile reci si crapate, buzele mari si umede...

Stiu ca nu mai rezist, imi bubuie capul de durere, imi crapa inima cand ma gandesc ca nimanui nu-i pasa, si mai ales, nu multi stiu ceea ce mi se intampla in acest moment. Si acele cateva persoane care imi stiu problema, nu le pasa. I-am implorat sa ne vedem, dar nu au vrut... Se merita sa le mai vorbesc?!
Desi, au motivele lor, ii cred. Oricum... S-a umplut paharul, cred, nu stiu...

Au trecut peste 30 de ore de cand a inceput prima lacrima sa-mi curga pe obraz, ochii-mi sunt rosii, ii simt atat de umflati...

Stii ce e ciudat?! Cum o zi este pasare iar ziua urmatoare indiferenta, de ce?!

Cata durere poate duce o fiinta, nu crezi ca are si ea o limita.

Ok, n-o baga tu-n seama, nu-i da tu atentie, ignor-o, ca stii ca ea se va intoarce mereu la tine. Dar pana cand sa continui asa, pana cand crezi ca o va tine ea asa, crezi ca mai poate?! 

Distruge-o, te-a lasat sa-i faci asta de atatea ori, nu ti-a reprosat nimic, greseste tu de N ori, ca ea mereu te-a iertat, dar cand a gresit ea o data, gata, ai sarit cu gura pe ea, n-o baga tu in seama, ca ii faci numai bine asa.. Las-o in pace, sa vezi ce bine este fara ea.

Stii cat de frumos este sa stii ca ai pe cineva care sa stii ca este acolo langa tine, in orice situatie sa stii ca este acolo, pentru tine.

Dar ea cand are nevoie de tine, tu n-o ajuti, te-a implorat sa vii, tu ai refuzat, tu nu ai vrut... 

Nu esti om!

Nu ai inima!!!


vineri, 20 decembrie 2013

Ce este cu mine?!

Este ora 12 PM, golul acela in stomac il am, ganduri vraiste in mintea mea, mainile reci, lacrimi in ochi de cateva ore incontinuu, umarul imi plesneste de durere, piciorul deasemenea... Daramata total.
Ochii umflati, capul nu cred ca mai rezista, corpul tremurand...

Ce este cu mine?!

M-a cuprins acea panica, de care vad ca nu mai scap, plang neincetat, mainile-mi tremura fara oprire... De ce nimeni nu ma intelege?!

De ce nimeni nu-i langa mine cand aceasta stare ma cuprinde?!



De ce tot pleaca lumea draga mie?!
De ce imi tot ud laptopul cu lacrimi scriind, tastand, citind astea?!

Nu mai rezist.

Era sa fac o prostie azi, incepusem sa ma leg la gat, incepusem sa-mi dau drumul, simteam cum raman fara aer, simteam cum tusesc, cum ma zgarie in gat... Dar m-am dezlegat, mi-a venit, intr-un timp, mintea la cap. M-am desfacut, m-am asezat in fata oglinzii, plangeam neincetat, gatul mi-era rosu, si mi-am spus "Asta nu sunt eu, nu sunt eu cea veche... Ce s-a intamplat cu mine?!"
Mi-am dat cu apa pe fata, mi-am dat doua palme, mi-am revenit...

Insa, capul imi bubuie de durere, urechile-mi sunt infundate...

Sper sa ma reintorc de unde am plecat..candva.

Vreau asta, stiu ca pot.


marți, 17 decembrie 2013

Minciuni pe care le consideram adevarul



Minciuna... 

Ce este minciuna?! 

Un adevăr pe care ni-l creăm doar ca noi să-l credem. Un adevăr distrugător, cu care știm că ne mințim pe noi înșine.

 Știim ceea ce se întâmplă în jurul nostru, știim cu ceea ce ne confruntăm, ne știm viața, și tot ceea ce va urma, dar continuăm să nu credem, așa că ne construim propria lume, înconjurată de minciuni pe care numai noi le credem.
 Nu suportăm să ni se spună unde am greșit, cu toate că știm... 

M-am mințit de atâtea ori, încât încep să nu mai am încredere-n mine, încep să mă satur să mă mai ascult... Să ma mai cred, nu mai pot.
Mi-am spus că nu mă voi mai întoarce la el, dar nu pot. ÎNCĂ! 

Încă nu pot.

 Mi-e prea dor de el.
Nu stiu... Ce este "Nu stiu."?

O negare a unei realitati. 

Un adevar ascuns...

Acum, e noapte si e tarziu, nu stiu ce eate cu mine. Nu inteleg de ce tot alerg pe loc, de ce ma tot invart in cerc si calc pe aceleasi pietre de mii si mii de ori...
 Ma dobor singura.

 Stiu asta.

 Dar ce nu inteleg este de ce, pentru ce, pentru cine?! 

Cine ar merita astea, nu ti le-ar provoca...
As vrea cumva sa ma dezleg de aceasta minciuna pe care o traiesc.

 Sa ma tot mint, m-am saturat...

 E ceea ce-mi doresc?!

 Cred, nu stiu... 


miercuri, 11 decembrie 2013

Raspunsul a durut...



Am vrut sa scriu mai devreme un lucru care urmeaza sa vi-l spun. Mi-a venit ideea duminica, azi este miercuri, si de duminica seara am asteptat acel mesaj cu "Ce faci?", ca sa-i spui o intrebare... Am primit mesajul miercuri la ora 01.34 AM, ora la care dormeam, dar nu este problema. Ma surprinde faptul ca n-am asteptam mult timp. Dar eu tot nu il voi putea intelege... Nu-l inteleg ceea ce vrea el de la viata lui, sau de la a mea... Cert este ca, nu ma voi mai intoarce la el, la sentimentele de drag, dar si la cele de durere... Se merita sa fii 20% fericita si restul procentajului trista?!

Stiu ca nu, si de aceea am schimbat traseul... M-am dus pe o alta carare a vietii, un drum necunoscut.

Abia astept sa aflu ceea ce va fi pe viitor...

Baietii?! Ce sunt ei?

Niste fiinte, cu sentimente, normal, ca doar nu sunt roboti sa nu aiba inima. Ei simt la fel ca noi fetele, ca si animalele, totodata... Desi nu arata pe moment, tin la noi, dar ne vor pierde pe parcurs... Si atunci cand nu ne vor mai vedea langa ei, de aici nu stiu sa va spun ceea ce simt ei... Multi spun ca si ei plang, insa ieri mi-a spus un prieten "Ce, sa planga?! Pai il bateam daca plangea. Pai ce ma, el e baiat sau muiere?!" L-am contrazis, stiu ca si eu aveam dreptate, dar si el... Eu 49%, el 51%... Nu e in balans...


Cat as vrea sa stiu ceea ce-i in inima unui baiat, in special in sufletul LUI...

Inca ii mai pot spune "EL sau LUI" ?!

Ma iau fiorii cand ma gandesc...

Azi cand ma duceam acasa, in fata mea o masina cu acelasi numar de inmatriculare, insa cifrele erau diferite.. Masina era in fata mea, si a mers cam tot drumul inainte... Ma uitam atat de intens la numarul lui... Nu-mi mai pasa de trafic.. Sau da.. Sincera?! Nu mai stiu ce simteam atunci.

Ma luau ba frigul, ba caldura, transpiram la volan, era ingrozitor.

Oricum... Sa revenim, am inceput postarea spunand ca i-am raspuns la mesaj, dar nu ca deobicei. Cand imi dadea el mesaj primul, eram intr-o alta lume, eram fericita si ma bucuram nespus, si ca sa fac conversatia sa ruleze, ii raspundeam atat de bland si cu toate ca mi-a gresit de atatea ori, parca uitam tot atunci.. Si ii raspundeam ca o pustoaica... Dar azi dimineata a fost diferit...

"Ce fac?! Ce fac?! De când te interesează pe tine ce fac eu? Atâta timp ai putut rezista fără să vezi ce fac, ce s-a întâmplat acum? Te plictisești? 
Ți-am zis că dacă mă lași să plec nu mă mai întorc, oricât de mult mi-ar păsa, nu te-ai săturat să distugi tot ce atingi? "


luni, 9 decembrie 2013

O sa uit, promit...

Si, profita de tot, pentru ca se intampla o singura data in viata.

Asa este viata noastra, efemera; noi suntem efemeri, aparem si disparem. Se intampla doar o sigura data, profita de ea,zambeste chiar si cand iti vine sa spargi peretele de nervi... Pentru ca nimic nu ramane permanent, noi suntem doar in trecere in viata noastra.


Am crezut ca il interesez, ca tine la mine.. Dar, nu vreau sa fiu rea, sa gandesc in locul lui, ca nu stiu ceea ce simte, dar nici nu voi sti. Asa ca nu vreau sa vorbesc in locul lui. S-a tot intors la mine, la fel ca si mine.. Insa, eu il iertam, el se intorcea, nu stiu de ce. 

De ce?! Ca intr-un final sa ajungem de unde am plecat, doi necunoscuti ce se cunoscut bine.
Cateva ore au trecut de cand i-am dat ultimul mesaj, clar l-a vazut, dar de raspuns... Nu vreau sa ma mai gandesc.

Multi imi spun acelasi lucru "Lasa Raluca, ca o sa vada cee ce a pierdut, atunci cand nu il vei mai cauta..."

Mi-e greu, dar nu-l mai vreau in viata mea.

Ii multumesc pentru ca m-a facut mereu sa zambesc, dar in acelasi timp sa plang.

Desi n-am plans, cred?!
Asa o fi?!

Ma lupt singura cu mine insamni, ma lovesc, pic, urlu, injur, ma ridic, dau cu pumnul, imi construiesc drumul...

Unde o fi, cu cine o fi, ce face?! 

Nu vreau sa stiu... Sa ma gandesc, nu vreau.

O sa uit, promit!


duminică, 8 decembrie 2013

Acel paradox de pierzatori...



Serios ca s-au intors?! Dar nu vreau sa se intoarca, nu vreau sa le simt din nou.. Nu acum.. Nu vreau... Nu MAI vreau.. Abia ce-am scapat de ele... De ce mi se tot inampla asta? Vreau sa scap o data de tot...
Inca astept acel mesaj cu "Mi-e dor NUMAI DE TINE!"
Am primit acel mesaj cu "Mi-e dor de tine pitico... Si chiar daca nu iti dau vreun semn, tot ma gandesc la tine..." 

Nu vreau doar sa se gandeasca la mine... Vreau sa fie DOAR al meu.

Si nu, nu sunt egoista...

Cum spuneam, s-au intors acei fiori, pe care ii simteam doar cand ma gandeam intens la acel cineva. Dar acum, cu doar un singur gand care zboara la el, nu numai fiorii ma viziteaza, si tot corpul imi tremura... Mainile-mi sunt reci, acel gol in stomac, acel nod in gat... 

Mi-e dor sa fim noi doi...

Mi-e dor de vara, cand ma cauta mereu, ma tot scotea afara, il interesam...
Dar acum, o data cu racirea vremii, parca inima lui s-a transformat in gheata... 

Mi-e tare frica de ceea ce va urma...

Si sincera, nu stiu ceea ce vreau, sunt confuza total.

Ii tot spun ca lumea-i mica, si-l tot vad oriunde ma duc, oriunde ajung, el este prezent...

Il privesc ca un copil mic, si atunci cand se-ntoarce spre mine, ma feresc sa-l privesc in ochi.
Ah ce dor mi-este sa ne uitam unul la altul fix... Are acei ochi blanzi... Care iti spun doar atat "Sunt al tau, dar sa nu te crezi in mine."

Desi stiu asta...imi tot fac rau singura. Stiu!

Ceea ce nu stiu este, de ce tot alerg in gol?
Nu vreau sa ma-ntorc inapoi in viitor.

De ce spun asta? 

Ca daca am fi iar amandoi, s-ar repeta aceleasi greseli. 
Este un paradox, s-ar  intampla toate amintirile din trecut dar vor fi in viitor.
Probabil lucruri noi, dar tot asa se va termina.
Eu cu lacrimi... El fericit...


Ma mai mint singura? Imi spun ca sunt bine, desi eu sunt ravasita total... 

Mi-este dor de el...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Ultima promisiune?!



"Mi-a fost greu sa ma rup in final de tine. Pentru ca mereu cand era vorba de ceea ce iubesc, nu oboseam niciodata sa lupt, si pe tine te-am iubit. Au fost nopti intregi cand incercam sa-mi bag in cap faptul ca trebuia sa renunt si asteptam doar sa ma satur, sa ma satur sa lupt pentru o persoana careia nu-i pasa, si-n final s-a intamplat. Cu toate ca mi-am lasat o parte din mine la tine, am plecat. Si promit sa nu ma mai uit inapoi."


Tata imi tot spune "Iti iau masina daca te vei tine de toate promisiunile tale."
Si asta vreau.


Habar nu ai cum dor cuvintele si nepasarea. Stii doar sa faci rau. Nu sti sa iubesti si nu sti cum sa fii cu adevarat ranit. Imi pare rau ca nu sti sa schimbi nimic la tine ca sa ii fie bine si persoanei de langa tine. Imi pare rau ca te-am lasat sa-mi ajungi la inima, in mijlocul  ei, ca apoi sa o distrugi. Imi pare rau ca nu te-am cunoscut cu adevarat, ca sa ma pot proteja de tine, de inima ta rece, care atunci cand a atins-o pe a mea a stiut doar sa-i faca rau.
Imi pare rau ca nu stii cum sa tii pe cineva drag langa tine.
Imi pare rau ca m-am intors de atatea ori la tine. Ti-am tot spus ca plec, dar tu mereu stiai ca ma voi intoarce.
Dar de data asta asa este.

(Sigur iar nu ma mint singura?! 
Sigur asta este ultima data? 
Ultima promisiune facuta pe tema asta ?
Sigur nu ma voi mai intoarce la el?!
Mi-e frica sa stiu ceea ce va urma...)

Au fost minciuni descoperite, i le aratam, insa el era "I dont give a shit"... 
Si ma atacam mereu... Cand ii spuneam unde a gresit, o stiam amandoi, desi el continua sa fie nepasator.


Nu am nevoie de oameni de asa fel in viata mea.
Nu stie sa aprecieze...


Nu stie, nu va sti niciodata!
Oameni nu se schimba peste noapte. ;)