Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 8 decembrie 2013

Acel paradox de pierzatori...



Serios ca s-au intors?! Dar nu vreau sa se intoarca, nu vreau sa le simt din nou.. Nu acum.. Nu vreau... Nu MAI vreau.. Abia ce-am scapat de ele... De ce mi se tot inampla asta? Vreau sa scap o data de tot...
Inca astept acel mesaj cu "Mi-e dor NUMAI DE TINE!"
Am primit acel mesaj cu "Mi-e dor de tine pitico... Si chiar daca nu iti dau vreun semn, tot ma gandesc la tine..." 

Nu vreau doar sa se gandeasca la mine... Vreau sa fie DOAR al meu.

Si nu, nu sunt egoista...

Cum spuneam, s-au intors acei fiori, pe care ii simteam doar cand ma gandeam intens la acel cineva. Dar acum, cu doar un singur gand care zboara la el, nu numai fiorii ma viziteaza, si tot corpul imi tremura... Mainile-mi sunt reci, acel gol in stomac, acel nod in gat... 

Mi-e dor sa fim noi doi...

Mi-e dor de vara, cand ma cauta mereu, ma tot scotea afara, il interesam...
Dar acum, o data cu racirea vremii, parca inima lui s-a transformat in gheata... 

Mi-e tare frica de ceea ce va urma...

Si sincera, nu stiu ceea ce vreau, sunt confuza total.

Ii tot spun ca lumea-i mica, si-l tot vad oriunde ma duc, oriunde ajung, el este prezent...

Il privesc ca un copil mic, si atunci cand se-ntoarce spre mine, ma feresc sa-l privesc in ochi.
Ah ce dor mi-este sa ne uitam unul la altul fix... Are acei ochi blanzi... Care iti spun doar atat "Sunt al tau, dar sa nu te crezi in mine."

Desi stiu asta...imi tot fac rau singura. Stiu!

Ceea ce nu stiu este, de ce tot alerg in gol?
Nu vreau sa ma-ntorc inapoi in viitor.

De ce spun asta? 

Ca daca am fi iar amandoi, s-ar repeta aceleasi greseli. 
Este un paradox, s-ar  intampla toate amintirile din trecut dar vor fi in viitor.
Probabil lucruri noi, dar tot asa se va termina.
Eu cu lacrimi... El fericit...


Ma mai mint singura? Imi spun ca sunt bine, desi eu sunt ravasita total... 

Mi-este dor de el...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu