Nuuuu. nu mai suport. Nu mai vreau. plang de 20 de ore incontinuu, fata mi-este rosie si umeda, ochii umflati, mainile reci si crapate, buzele mari si umede...
Stiu ca nu mai rezist, imi bubuie capul de durere, imi crapa inima cand ma gandesc ca nimanui nu-i pasa, si mai ales, nu multi stiu ceea ce mi se intampla in acest moment. Si acele cateva persoane care imi stiu problema, nu le pasa. I-am implorat sa ne vedem, dar nu au vrut... Se merita sa le mai vorbesc?!
Desi, au motivele lor, ii cred. Oricum... S-a umplut paharul, cred, nu stiu...
Au trecut peste 30 de ore de cand a inceput prima lacrima sa-mi curga pe obraz, ochii-mi sunt rosii, ii simt atat de umflati...
Stii ce e ciudat?! Cum o zi este pasare iar ziua urmatoare indiferenta, de ce?!
Cata durere poate duce o fiinta, nu crezi ca are si ea o limita.
Ok, n-o baga tu-n seama, nu-i da tu atentie, ignor-o, ca stii ca ea se va intoarce mereu la tine. Dar pana cand sa continui asa, pana cand crezi ca o va tine ea asa, crezi ca mai poate?!
Distruge-o, te-a lasat sa-i faci asta de atatea ori, nu ti-a reprosat nimic, greseste tu de N ori, ca ea mereu te-a iertat, dar cand a gresit ea o data, gata, ai sarit cu gura pe ea, n-o baga tu in seama, ca ii faci numai bine asa.. Las-o in pace, sa vezi ce bine este fara ea.
Stii cat de frumos este sa stii ca ai pe cineva care sa stii ca este acolo langa tine, in orice situatie sa stii ca este acolo, pentru tine.
Dar ea cand are nevoie de tine, tu n-o ajuti, te-a implorat sa vii, tu ai refuzat, tu nu ai vrut...
Nu esti om!
Nu ai inima!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu