Asa este viata noastra, efemera; noi suntem efemeri, aparem si disparem. Se intampla doar o sigura data, profita de ea,zambeste chiar si cand iti vine sa spargi peretele de nervi... Pentru ca nimic nu ramane permanent, noi suntem doar in trecere in viata noastra.
Am crezut ca il interesez, ca tine la mine.. Dar, nu vreau sa fiu rea, sa gandesc in locul lui, ca nu stiu ceea ce simte, dar nici nu voi sti. Asa ca nu vreau sa vorbesc in locul lui. S-a tot intors la mine, la fel ca si mine.. Insa, eu il iertam, el se intorcea, nu stiu de ce.
De ce?! Ca intr-un final sa ajungem de unde am plecat, doi necunoscuti ce se cunoscut bine.
Cateva ore au trecut de cand i-am dat ultimul mesaj, clar l-a vazut, dar de raspuns... Nu vreau sa ma mai gandesc.
Multi imi spun acelasi lucru "Lasa Raluca, ca o sa vada cee ce a pierdut, atunci cand nu il vei mai cauta..."
Mi-e greu, dar nu-l mai vreau in viata mea.
Ii multumesc pentru ca m-a facut mereu sa zambesc, dar in acelasi timp sa plang.
Desi n-am plans, cred?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu