Orice inceput are un sfarsit, orice sfarsit isi are inceputul...

O poveste a sapte  prieteni, m-am gandit eu a scrie. Este vorba de amici a caror gandire si-o asculta, nestiind ca cel ce stie cu adevarat, este capul a tuturor. 
Acesti sapte prieteni fac parte dintr-o anumita fiinta umana, si tot acestia sunt, capul, creierul, el le stie pe toate, le gandeste logic; apoi urmat de ochi, cei fara de care n-ai reusi sa deosebesti exteriorul; urechile, a caror obligatie este auzul; nasul, mirosul; gura, in special buzele; si..pielea, membrele, care te-ajuta in a pipai si-a simti... Nu credeti ca ceva lipseste? Eu as zice, da. Inima...Sufletul a tot...
Intr-o zi, fiinta a caror acesti prieteni sunt de nedespartit, a dat peste cineva, cineva care la prima vedere parea un minunat om, atat la exterior cat si la interior. In a cea zi, ochii l-au zarit, le-a placut ceea ce-au vazut, au fost vrajiti. La fel si urechilor cand i-au auzit glasul.
Peste un timp, si nasului i s-a parut ingrijit omul.
Dupa cateva zile, aceste doua fiinte  s-au reintalnit, gura cum am mai spus, in special buzele s-au atins cu ale omului, mainile erau cucerite de atingerea dragastoasa a lui...
Creierul inca nu se impacase cu ideea ca acest om este perfect. Nimeni nu este, toata lumea are cate o patima, si si-a propus sa i-o afle.Cat despre inima, a stiut ca acesta este omul desavarsit. Dar cum inima nu poate gandi, ci doar simti, nu avea habar de ceea ce era cu adevarat acel om. Creierului nu i-a dat dreptate inimii... Acesta a incercat sa-i arate sufletului ca nu este cum isi imagineaza. 
Dar degeaba, sufletul simte ceva, isi urmeaza instinctele...
Mintea vorbise cu ceilalti cinci prieteni, dar acestia, la fel ca si inima... 'Vorba aceea, "urmeaza-ti inima"', si asa creierul a ramas singur in lupta cu "Omul Magistral".
Pe zi ce trecea, mintea isi vedea inima tot mai fericita, mai increzatoare, uitase complet de creier, nici nu vroia sa-l mai vada in ochi, caci acesta nu-i vroia asa zisa fericire...
Dupa un lung timp de bucurie a celor doua fiinte, aceasta s-a ruinat complet, au aparut certuri, batjocura, indiferenta, duiosia...
Inima simtea ca se distruge, ochii au vazut lucruri pe care nu credea ca omul le va arata, partea intunecata a sa; urechile... Parca in acele momente de melancolie si intristare, isi dorea ca fiinta sa fie surda..., caci ce-au putut auzi din gura omului nu si le puteau inchipui...; Mainile erau cutremurate de ceea ce-au putut simti pe exteriorul omului; nasul, mirosea ura...; Buzele erau parca legate...
Dupa toate acestea...toti acei prieteni nu mai simteau decat amaraciune, mahnire, dar creierul, nu din cauza certii a celor doi...ci regretul prietenilor ca s-au ranit... Dar acesta le-a spus in final lor...Alta data sa ma credeti cand va spun ca ceva in regula nu este...






                        Sometimes listen to your brain.

Ultimile lacrimi

Orice poveste-si are inceputul ei. A mea, vreau sa fie despre un cutremur care poate schimba gandirea omeneasca.
Am spus cutremur?!
Nu va ganditi la adevaratul sens al acestui cuvant, ci la sensul figurat al acestuia. Cutremurul interior al omului.
So,... Era o fata, nu mai mica de 16 ani careia amintirile copilariei nu-i dadeau pace. Era trista, singura in propria sa lume izolata de realitate, nedumerita de trecutul ei, nu era zi in care sa nu se intrebe cum era acum cativa ani... Nimeni n-o intelegea. Era de multe ori lasata-n pace, creeandu-si propria sa lume, nestiind de toti si toate, o lume a celor fara de griji.
Dar a venit o zi in care, nemairezistand a vedea-o asa pe fiica ei, mama acestei fete, care isi crease numai  a o lume a sa pentru a-si simti inima implinita si fericita, a intrebat-o, cu toata sinceritatea si cu parere de rau nemaivrand s-o vada trista, ce are?...
Fiica i-a raspuns ca amintirile, traite in vremea nestiintei, ii dau batai de cap... Ca nu-si aduce aminte cele intamplate.
Intre aceste doua ...femei, sa le pot numi astefel, a avut loc un dialog de cateva ore,  in care fata si-a deschis inima  si timp in care, mama a ascultat-o si a  inteles-o...
Dupa toate intamplate, seara, mama a stat langa patul fiicei vegheand-o fericita cum doarme.

Odata adormita, fata zambeste. Mama pleaca de langa aceasta, stiind c-a adormit si vazand-o ca e fericita intr-un vis... 
Curiosi de ceea ce fata viseaza? Asa cred si eu...
Dupa atata tristete si dupa atata batjocura indurata de la  cei din jur, discutia  foarte sincera cu persoana care i-a dat viata si apoi  somnul adanc au facut-o fericita...
In acest vis, amintirile copilariei care nu-i dadeau pace... Totul de cand era ea mica, au  prins viata in modul cel mai real posibil... Cand s-a trezit a realizat  ca orice s-ar intampla in viata, totul se intampla cu un scop si tot ce a fost dureros trebuie uitat. 
In schimb, NICIODATA, visul frumos al copilariei lipsite de griji nu trebuie uitat... Este perioada cea mai frumoasa din viata fiecarui om. Iar amprenta ei lasata in sufletele fiecaruia dntre noi este temelia pe care se construieste personalitatea si caracterul nostru, ceea ce ne defineste pe fiecare dintre noi, ca individ aparte, unic si autentic.

Smthg Special. For all of us.

Poate ti se pare c-ai pierdut-o, oare asa e? Sa fii sigur, spune-i adevarul, orice-ar fii... Spunandu-i acesta, n-o vei pierde.

Traieste viata din plin, caci dupa fapte, vor ramane numai amintiri.

Odata plecata, sa stii ca nu ma mai intorc.

Stand intinsa pe pat, gandindu-ma la ce-a fost odata intre noi, dragoste, orgoliu, iubirea dintre noi...Ma-ntreb  ce s-a intamplat cu toate acestea de ce nu le voi mai intalni...

Daca nu o tratezi cum merita, nu te supara atunci cand altcineva o va face.

Cateodata, poate deseori, tii la cineva fara sa-ti dai seama, si cand o pierzi, parca un glont cu ace de venin ti-a patruns in inima facuta praf si pulberi din cauza plecarii ei...

Iubeste-o cat timp este a ta, nu dupa ce n-o mai ai...

Cateodata irosim prea mult timp gandindu-ne la cineva care acesta probabil n-o face...

Privind poza mea, iti doresti sa-ti spun exact ce vrei sa auzi , dar tu realizezi ca aceea este doar o poza facuta din  trecutul nostru... O amintire ramasa a ceea ce-am fost candva amandoi...

Pentru a obtine ceva cu adevarat , impune-te pentru a hotari exact ce vrei.

Viitorul iti apartine... Iti poti controla destinul, fa ca acesta sa fie gandit si realizat decat sa se intample de la sine.

Sa nu uiti ca orice asteptare este provizorie, chiar daca dureaza toata viata.

Cand ai plecat, ai luat totul cu tine....

Ai spus 'nu' la ceva ce iubeam... Atunci am simtit ca lumea mea pur si simplu ai distrus-o.

Daca iubesti pe cineva, spune-i. Daca nu, lasa-l sa plece.

Nu regreta nimic ce odata te-au facut fericit.

Odata ce-am plecat, timpului nu-i mai poti da de cap, ai incerca dar e-n zadar...

Sunt amintiri care timpul nu le poate sterge... Amintiri odata intamplate , cu greu se uita...

Dincolo de 'peticuri' si machiaj, interiorul este cel mai insemnat in 'lupta' sentimentelor si a iubirii...

Chipul se schimba intre timp, sufletul poate ramane acelasi...

Ti-ai dori sa mai ai pentru ce lupta, dar este prea tarziu.