Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 22 ianuarie 2012

Orice inceput are un sfarsit, orice sfarsit isi are inceputul...







O poveste a sapte  prieteni, m-am gandit eu a scrie. Este vorba de amici a caror gandire si-o asculta, nestiind ca cel ce stie cu adevarat, este capul a tuturor. 
Acesti sapte prieteni fac parte dintr-o anumita fiinta umana, si tot acestia sunt, capul, creierul, el le stie pe toate, le gandeste logic; apoi urmat de ochi, cei fara de care n-ai reusi sa deosebesti exteriorul; urechile, a caror obligatie este auzul; nasul, mirosul; gura, in special buzele; si..pielea, membrele, care te-ajuta in a pipai si-a simti... Nu credeti ca ceva lipseste? Eu as zice, da. Inima...Sufletul a tot...
Intr-o zi, fiinta a caror acesti prieteni sunt de nedespartit, a dat peste cineva, cineva care la prima vedere parea un minunat om, atat la exterior cat si la interior. In a cea zi, ochii l-au zarit, le-a placut ceea ce-au vazut, au fost vrajiti. La fel si urechilor cand i-au auzit glasul.
Peste un timp, si nasului i s-a parut ingrijit omul.
Dupa cateva zile, aceste doua fiinte  s-au reintalnit, gura cum am mai spus, in special buzele s-au atins cu ale omului, mainile erau cucerite de atingerea dragastoasa a lui...
Creierul inca nu se impacase cu ideea ca acest om este perfect. Nimeni nu este, toata lumea are cate o patima, si si-a propus sa i-o afle.Cat despre inima, a stiut ca acesta este omul desavarsit. Dar cum inima nu poate gandi, ci doar simti, nu avea habar de ceea ce era cu adevarat acel om. Creierului nu i-a dat dreptate inimii... Acesta a incercat sa-i arate sufletului ca nu este cum isi imagineaza. 
Dar degeaba, sufletul simte ceva, isi urmeaza instinctele...
Mintea vorbise cu ceilalti cinci prieteni, dar acestia, la fel ca si inima... 'Vorba aceea, "urmeaza-ti inima"', si asa creierul a ramas singur in lupta cu "Omul Magistral".
Pe zi ce trecea, mintea isi vedea inima tot mai fericita, mai increzatoare, uitase complet de creier, nici nu vroia sa-l mai vada in ochi, caci acesta nu-i vroia asa zisa fericire...
Dupa un lung timp de bucurie a celor doua fiinte, aceasta s-a ruinat complet, au aparut certuri, batjocura, indiferenta, duiosia...
Inima simtea ca se distruge, ochii au vazut lucruri pe care nu credea ca omul le va arata, partea intunecata a sa; urechile... Parca in acele momente de melancolie si intristare, isi dorea ca fiinta sa fie surda..., caci ce-au putut auzi din gura omului nu si le puteau inchipui...; Mainile erau cutremurate de ceea ce-au putut simti pe exteriorul omului; nasul, mirosea ura...; Buzele erau parca legate...
Dupa toate acestea...toti acei prieteni nu mai simteau decat amaraciune, mahnire, dar creierul, nu din cauza certii a celor doi...ci regretul prietenilor ca s-au ranit... Dar acesta le-a spus in final lor...Alta data sa ma credeti cand va spun ca ceva in regula nu este...






                        Sometimes listen to your brain.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu