Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

marți, 31 iulie 2012

In libertatea adevarului


Mi-e asa teama de viitor, mi-e frica sa stiu ce se va intampla cu mine; mi-e tare greata de cei ce spun ca-mi sunt alaturi dar ei defapt ma dau la o parte...

As vrea sa pot sa fac ceea ce nu pot, sa nu ajut persoane dragi, sa uit de trecut, sa rad cand sunt trista, sa zambesc cand plang, sa inchid ochii sa ma prefac ca nu vad, sa spun ca nu aud...

Desi tot ce fac, fac sa invat... Caci orice secunda este importanta, noi traim defapt in viata doar o secunda, caci timpul trece, cum trecutul se mareste iar viitor se micsoreaza, realizezi cum alergi contra cronometru, paralel cu timpul, dar el invinge intr-un final, dandu-ti seama ca totul este trecator si ca toti sunt schimbatori.
Ai vrea de toti sa uiti si de tot sa nu regreti, de nimeni sa nu-ti amintesti si de nimic sa nu iti fie dor, trecutul sa-l abandonezi si viitorul noua ta casa sa iti fie.

Ma simt libera sa fac ceea ce nu vreau, dar prizoniera sa fac ce as vrea... Trezita sunt, intr-o populatie rea, intr-o lume de nimic, intr-o viata neuitata... Am coborat de multe ori, dar m-am ridicat tot de atatea ori. 

Atunci am aflat cate persoane am langa mine care nu ma lasa la rau.

Am aflat intr-un tarziu, chiar daca uiti o persoana, ea se intoarce, defapt asa s-a intamplat intr-un film, oare in viata reala sa fie la fel?

Deseori se confunda imaginarul cu realitatea, rareori se gasesc cand trebuie diferentele acestora... Procedam exact cum nu se intampla in viata...

Cine spune ca 'Niciodata nu este tarziu' ? Ba este, adica, poti da tu timpul inapoi sa repari o greseala, sau, poti aduce tu pe cineva la viata dupa deces? NU. Ba da, mereu este tarziu, caci timpul nu sta pe loc, el merge inainte, la fel si noi.

Dar, 'Mai bine mai tarziu decat niciodata', aici sunt de acord. Poti sa iti tii pica toata viata ca nu ai facut sau spus ceva, chiar daca ti-ai fi dorit din toata inima, sau sa scapi de povara pe care ti-o poti pune in spate si sa spui ce ai pe suflet, chiar daca este putin cam tarziu...


marți, 24 iulie 2012

Intr-un univers unicat



M-am izbutit sa reies la suprafata, m-am luptat in intuneric sa-mi readuc zambetul pe fata, mi-am imbratisat, cu ochii inchisi, necazul, m-am abandonat singura in uitare, priveam tot timpul in trecut, uitasem ca mai am viitor...

Asteptam cu fiecare clipa trecatoare un lucru bun sa mi se intample, asteptam sa ma ridic la lumina si sa uit, dar cu cat incercam asta din rasputeri, cu atat realizam ca straduinta mea este fara sfarsit.

Stiam ca imi fac rau singura, stiam ca imi fac rani pe viata, dar am tot incercat, insa am simtit cum arunc cu acetona si ea tot evapora, cu cat incercam sa imi ascund lacrima dreapta, cea stanga se ingreuna, se facea tot mai imensa, obrazul meu nu mai suporta...

Privesc peste umar, un timp trecut se tot mareste, iar ochii mei se tot micsoreaza, caci le este dor de copilaria de care nu au profitat cat au trebuit, de suferintele trecatoare care nu ma afectau in totalitate, de dragostea aceea de copil inocent si firav, de persoanele cu masti dar de care nu-mi era teama... Inchid pentru o clipa ochii si incerc sa imi imaginez scenele trecute care as vrea din nou sa le retraiesc, sa le simt... Dar lacrimile ma domina, sunt intr-un lac, ma tot afund, ma inec, trebuie sa dechid ochii si sa revin la realitate. Nu traiesc intr-un vis, nu gandesc la intr-un film, nu iubesc ca intr-un basm, nu fug ca intr-un roman... Sunt o fiinta umana, ca toti ceilalti, masti avem toti, insa unele sunt colorate si altele se pot colora.

Am insa o viata de om de trait, am fapte noi de invatat si greseli de indreptat, nu ma voi mai opri o clipa in trecut pentru a-mi largi suferinta ce o am, trebuie sa merg tot in fata, acel viitor ce trebuie sa mi-l creez, am vise de readus la viata si dorinte de implinit...

Spun Adio la tot ce este trecut, dar cand el se intoarce in prezent, inca plang...

sâmbătă, 21 iulie 2012

Totul poate fi la fel si fara tine


Intr-o umbra rece te zaresc, intr-un ocean colorat te arunc, intr-o lume a nimanui, din care eu m-am alaturat in ultimile 6 luni, te aduc, intr-un loc ce are doar un singur perete ce te inconjoara te vreau, in lumea nestiintei si-a uitarii te leg, intr-o alta galaxie te zbor, intr-o carapace zdrobita te indrum, intr-un cuib parasit de randunele moarte te aduc, din cerul amortit de caldura si inghet te zgornesc, dintr-o privire te calc... Iar, din lumea mea te omor!
Traiesc doar din hazul amintirilor, ironia oamenilor, uciderea clipelor vii, ruperea fericirii...
Ma hranesc doar cu gandul de-as putea sa te mai tin o clipa in brate, si nu trec zile, ore, minute in care sa nu gandesc asta... Sau trec si nu imi dau eu seama ? Sunt chiar asa de prinsa in lumea incolora, singura si patata de trecut? Mi-este asa de greu sa fac pasul ceva mai mare incat sa trec peste o groapa a vietii? Am sarit eu  si garduri, nu poate fi atat de greu, trebuie sa incerc, sa inving mintea, sa lupt pentru mine. Trebuie!
Ai senzatia ca nimic nu mai conteaza atunci cand nimeni nu te asulta, ai senzatia ca mai bine iti creezi o lume proprie in care poti fii singur lasat in siguranta fara pic de griji... Vrei sa uiti, dar cu cat incerci sa faci asta, cu atat realizezi ca ti se intampla pe dos.

Am ajuns in momentul cand trebuie sa aleg pe drumul vietii cand acesta se bifurca, sunt asa de ingandurata, de indecisa, unde, ce sa fac... Mai am de invatat, am atatea de facut si realizat... Tin capul sus, mintea calda si inima rece, am un lacat la ea, cine mi-l va sparge mi-o va detine. Dar am invatat din trecut, acum sunt cu armura, armura din otel.. Sunt tot eu, sau nu, exista atatea diferente trecute, nu mai sunt, sunt schimbata, pentru mine, in bine, pentru altii... Nu imi pasa, Caci, intr-un final realizez ca tot eu contez!

duminică, 15 iulie 2012

Tot ce mai am este la tine...


Oricat de departe as merge, oriunde as fi si sunt departe de tine, nu ar conta distanta pentru mine de tine, caci, cu toate ca tu nu stii, dar tu esti si vei ramane mereu cu mine... Te-am furat cand inca te aveam complet, te-am furat intrutotul... In imaginatia mea esti ca la inceput, acelasi baiat blond saten cu acei ochi si acea privire patrunzatoare, cu acel zambet pervers din coltul gurii si aceleasi vorbe si aceleasi fapte...
Oare toate amintirile cu tine imi lipsesc?
Oare toate vorbele ce le daruiam si le primeam, imi lipsesc?
Oare acele vanatai lasate si daruite, imi lipsesc?
Dar...
Oare, tu imi lipsesti?
DA!
Era o vreme cand traiam in trecut, era o vreme cand traiam amintirile... Dar cand totul se schimba, cand toti ne schimbam...Mai are rost sa fim aceiasi? Cand iti vezi trecutul, razi, cand vezi oamenii altfel, schimbari enorme, mai are vreun rost sa fii tu insuti? 
Acopera-ti fata, nu trebuie nimeni sa stie ce fel de om esti tu, schimba-te, doar pentru a nu te mai ataca lumea egoista, prefa-te, sa poti lupta si sa ramai in razboi... Oricum, cu totii avem doua fete, cu totii suntem niste straini iar cu totii meritam sa fim si fericiti, nu numai tristi... Dar daca stau sa ma gandesc putin la viata, ea este intr-un echilibru, alba si neagra, fara un rau, nu vine si un bine... 
"Deseori se intampla ca drumul gresit sa te aduca pe cel drept".
Eu inca 'hibernez' fara ca nimeni sa ma trezeasca, plang in somn, nimeni nu ma ajuta, am inceput sa ador gustul   infrangerii, am inceput sa traiesc doar din ura, am inceput sa ma hranesc doar cu egoism... Vreau...totusi sa nu ma schimb, este mult mai bine atunci cand, desi toti ma critica, eu tin capul sus, cand tu ai plecat, ai luat totul cu tine, inclusiv sa mai simt ceva...

joi, 12 iulie 2012

Numai tu...


Ceasul este deja doua dimineata, somn nu am.. As vrea sa adorm, sa te uit... Dar cum ma intind pe pat, inchid ochii, tu imi apari in fata... Nu stiu cum si de ce, dar de tine nu scap... Te simt atat de aproape dar tu esti la 2-3 km de mine, vreau sa te ucid iar apoi sa te ating, macar asa voi uita amintirile cu tine... Vreau macar o data sa te intrebi insuti "Oare ea este bine acum?"... De ce nu pleci din mintile mele? A trecut deja jumatate de an de cand nu te mai am... De ce continui sa imi apari in ganduri, in starile mele zilnice, in duiosia ce o am.. In sufletul ce ti l-am dat cu toata sinceritatea...
Este noapte si este tarziu.. Toti dorm, numai eu sunt cu ochii deschisi in casa, cu lacrimi in ochi... Cu mainile sangerate... Mi-am scos din piept bucatile de  inima ramase.. Le-am pus intr-o punguta, am legat-o extrem de tare... Apoi i-am dat foc... A murit a doua oara, doar ca acum a murit inflacarata, caci prima oara, a fost complet inghetata... Sunt un zombi fara suflet, am ajuns acolo unde niciodata nu credeam ca voi ajunge... Si totusi, pentru tine inca mai am sentimente... Oare?
Unde esti cand am cel mai mare ajutor? Esti cu ea...
Unde esti cand te strig, cand zbier si nimeni nu ma aude? Esti cu ea...
Unde esti cand undeva ai fost tot? Esti cu ea...
Esti cu ea... Ma bucur ca esti fericit, caci eu, Diana, orice stare aveai tu, eram complet tu! Acum, chiar daca tu nu stii, eu iti sunt aproape... Ma impingi cat poti tu de tare, ma dai jos cat incerci tu... Dar am sprijin jos, cu cat pic mai tare, cu atat avant imi iau mai puternic... Si poate poate, o sa sar deasupra ta.. Poate poate te voi uita candva.. Sau nu... Cum pot spune asa ceva, cum te pot uita eu? Esti si vei ramane acea parte mare din sufletul meu... Cu sau fara tine prin preajma...
Tu deja ai uitat, tu deja te joci, tu deja ai terminat tot.. Dar eu deja am inceput sa incep... Tie iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat, absolut tot... Numai ca speram sa-ti spun aceste lucruri in fata... Doar ca tu esti prea egoist sa ma lasi sa te mai privesc in ochi... 

duminică, 8 iulie 2012

Roata patrata nu se invarte



Te-ai intrebat vreodata de ce ai parte de ceva rau?
Te-ai intrebat vreodata de ce ti se intampla vreun necaz?
Te-ai intrebat vreodata 'Dar ce gandeste ea? Oare s-o simti bine fara mine? Are ceva sa imi spuna personal?'
Te-ai intrebat vreodata, 'daca fac rau, o sa mi se intoarca raul ?'
Dar, te-ai intrebat vreodata retoric, "Oare chiar ma iubeste ea? Chiar inca mai lupta pentru mine? Dar eu o ignor total, de ce inca mai lupta?"

Intrebari, nu stiu daca puse vreodata de tine, dar sunt intrebari care au un raspuns concret, care te fac sa te gandesti si la viitor si la trecut, dar si in prezent.
Am ajuns sa cred ca nu mai are rost sa lupt, sunt in zadar incercarile mele, am ajuns sa disper, sa plang nu mai reusesc, dar de fiecare data cand incerc sa ma gandesc la vreo amintire cu el, ma trec fiorii, mi se face, pur si simplu, pielea de gaina... Nu te mai vreau in preajma mea.. Sau poate chiar te doresc aproape...
Chiar ti-e asa de bine cu ea? La 200 de km distanta sta, chiar te iubeste mai mult ca mine? De ce faci aceste lucruri? Stii cat pot sa doara? Dar tu m-ai invatat sa nu mai fiu o fraiera, tu m-ai invatat sa cred in mine, tu m-ai invatat sa fiu dura, sa nu mai cred in cuvinte... Dar faptele? Sunt ingrozitor de greu de rezistat la ele...

Ai face vreodata acest efort, de a ma asculta cateva minute, de a ma intelege prin cate am trecut si prin cate trec? Sau poate si prin cate voi trece incontinuare? Stiu ca esti orgolios, stiu asta, stiu ca esti incapatanat, si eu sunt ca tine, dar mereu ne-am gasit echilibrul... Acum? Eu iti voi ceda... Ai face acest lucru si tu? Hai sa ne lasam dusi de soarta, unde ne va face carare, noi vom pasi... Dar numai, cedeaza pentru cateva clipe... Ai putea? Promit ca iti va fi bine... Promit!

Pasesc incet catre o lumina arzatoar de intunecata, zgudui pamantul, il ridic sa ma pot inalta catre ceruri; vreau sa fiu ceva spiritual, vreau sa te pot pazi zi si noapte, la rau sa-ti fiu aproape si la bine sa te indrum; vreau sa te ajut de fiecare data cand de rau de ascunzi, sa iti spun unde sa fugi si de necaz sa scapi; vreau sa iti fiu cum am fost candva, eu a ta si tu al meu, sa iti fiu intotdeauna alaturi, cum odata ti-am fost; vreau sa ma lasi pentru o clipa, sa te asezi linistit cu capul de burta mea, sa ma intrebi daca mi-e foame, eu sa-ti spun ca nu, dar matele mele spuneau altceva, vreau sa ma intrebi daca vreau ceva de mancare sau baut, si tu sa ma musti sa imi spui ca te superi de nu beau tot din pahar, vreau clipele acelea sa le petrec cu tine, sa aud numai lucruri spuse de tine... Tot ce tine legat de tine, vreau sa fie al meu pe veci...


joi, 5 iulie 2012

O viata altfel



As incerca, daca se poate, sa sting si soarele doar pentru a continua sa il visez si sa nu ma mai trezesc. As incerca, dar mi-e prea teama de cei din jur sa plang, ei spun ca lacrimile ce le vars pentru el sunt in zadar. As incerca, daca mi-ar si reusi, sa dau timpul inapoi si sa repar  greseala trecuta pe care am realizat-o in prezent ca nu ar fi trebuit sa o fac. As incerca, numai daca as stii ce simte el intr-adevar, sa il fac sa ma vrea, dar el are deja tot ce vrea, de mine nu mai are nevoie. As incerca sa imi reaprinzi sufletul, dar ce suflet mai am? Ca eu i l-am dat lui, el nu stie ca e la el, dar si totusi se joaca cu el... Il face sa planga la fiecare actiune. As incerca sa nu ma mai gandesc la el, dar parca singuratatea,nelinistea si tristetea ma domina. Nu ma vor fericita...asa ca ma fac sa imi pun tot felul de intrebi, oare o iubeste cum m-a iubit pe mine? Oare ce o face? Oare are cu cine vorbi in acest moment? Oare se simte bine? Oare s-o fi descurcat la bac? Oare ea o simti pe sfertul meu ce sentimente am avut eu?... Intrebari puse zilnic de subconstientul meu...si un raspuns din interiorul meu vine: "E fericit fara tine. Fii fericita ca se simte bine. Da. Ii e mult mai bine fara tine. Lasa-l!"


Incercari fara sfarsit.
Intrebari fara raspuns.
Ganduri necurate.
Amnezii neclare.
Lumina neagra.
Linistea zgomotoasa...
Totul, de cand a plecat el, este opus. Numai sentimentele mele fata de el au ramas aceleasi, poate mai aprinse decat atunci.... Nici nu stiu.. Mi-o lipsi sau doar ii duc eu dorul? Il iubesc, sau doar ma joc eu cu mintea mea? 
DA NORMAL! Daca nu il iubeam, mai era el in capul meu zilnic? Mai plangeam fara el?

miercuri, 4 iulie 2012

O lume de nimic





Ce crezi ca sunt ?! 
Sunt robot? Sunt piatra? Sunt bolovan?
NU!
Sunt o fiinta umana, ma doare cand vad comportamentul tau cu ea, ma doar sa vad ca pe mine ma ignori, ma doare sa vad ca  am trecut prin atatea impreuna si tu ai uitat, ma doare sa vad si sa stiu ca tu nu mai esti cum erai, ma doare sa traiesc fara tine, ma doare sa stiu ca eu pentru tine nu mai insemna nimic.
Stim amandoi ca tu m-ai iubit, dar eu stiu ca inca o fac... Tu ai inceput ceva nou, asa de neuman esti? Nu-ti mai pasa chiar deloc de mine?!


Parca as vrea sa ma vad pentru 1 minut cu el, si acel minut sa se transforme intr-o ora,  ce am pe suflet as vrea sa-i spun...si apoi sa plec... Vreau inca o data sa-l mai privesc in ochi, stia ca-mi placea asta, dar tot ce pot, este sa-i vad ochii in poze... TRECUTULE!. Esti un trecut tu! Dar de ce te tot faci prezent? De ce inca mai vi in viata mea? De ce nu te pot uita pe veci?
Chiar vrei sa stii de ce nu pot? Uita-te in trecut, chiar voi putea? Tie nu-ti pasa de mine, dar ai uitat prin cate am trecut... E clar, inima ta, este ceva strain.. NU AI ASA CEVA!