Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

luni, 23 aprilie 2012

Ultima rezistenta



Poate parea ciudat cum ieri am fost depedenta si acum nepasatoare. Si indiferenta doare cel mai tare... Auci, de cate ori nu m-am ranit...
Imi mananc doza mea zilnica de sarcasm ca si cum as mai avea doar o zi de trait si sa par atat de nepasatoare cum mi-ati parut voi. Voi persoanele ce m-ati atacat stiind ca nu voi lupta.
Am cedat de fiecare data prima in bataliile din trecut. Stiam ca nu voi castiga... Si m-am dat batuta... Acum regret alegerile ce le-am facut!
Imi regret ziua cand am acceptat schimbarea in viata mea pentru prima data... Dar daca ma gandesc mai bine, viata se schimba... Si ea este scurta... Asa ca voi incerca sa le incerc si sa descopar multe...


"Teatru e comedie,
Filmul minciuna,
Stirile tac
Mutii vor sa ne spuna
Ca nimeni n-aude 
Cand dormi 
Vad tot.
Si noi ne incalzim
Punand paie pe foc" RESPECT PARAZITII!


Lumea devine o puscarie in aer liber... Toti devenim atat de reci, de inchisi, de nepasatori...


In iubire de aceea atacam multe persoane..
O proportie de 95% din intreaga lume nu stiu sa iubeasca... Pentru mine, persoanele ce iubesc cu adevarat au tot respectul meu.
"Sa iubesti e mai nobil decat sa fii iubit!"...

Cladirea aceea rezistenta ce-a fost construita cu brutalitatea dragostei, este pe care sa se prabuseasca. A fost lovita de prea multe ori. Rani adanci are, iar ea va pica curand.
A varsat lacrimi, bucati mari dureroase din exteriorul ei a alungat...doar pentru a scapa de mahnire. Insa ultima lovitura i-a fost fatala... Curand se va narui in agonie si singuratate...
Chiar vrei sa distrugi aceasta cladire ce a fost hranita doar de dragostea ce a purtat-o?... Dar ai inceput sa o ataci demult... Ti-a reusit.. Acum bucatile cladirii ce au fost picate din ura celorlalti, s-au transformat in cenusa...nu mai pot fi puse la loc...

"Este a treia zi cand ma simt ca intr-un film...intr-o minciuna... Pentru mine nimic nu pare real. Nimic nu-mi pare adevarat. As vrea sa ma refugiez intr-o lume animisma de unde candva am fost luata..."


vineri, 20 aprilie 2012

Adevarul realitatii



De ce ranesc persoanele care intr-adevar ma iubesc pentru ceea ce sunt?
De ce tot am aceasta cortina trasa in fata ochilor spre realitate si tot ceea ce vad sunt numai imaginatii, filme, visuri, melodii...?
De ce vad realitatea exact cum este dar eu continui sa traiesc in realitatea imaginatiei mele?
GATA! Nu mai pot...
Ma uit spre cer, multe figuri, multe imagini ale norilor se imbina sau se dilata, deformand imaginatia mea si formand alte figuri.
Stau intinsa pe campul din spatele casei mele privind cerul... Schimb directia ochilor in spatele meu, numai fum, arsuri si foc pe iarba; ma ridic ingrozita si ma uit spre locul unde am fost asternuta, ce vad, gheata!
Ma intreb retoric "Ce e asta?" Speriata..

"Erai atat de infierbantata din dragostea pentru el in urmele ce le-ai lasat din trecut, cand veneai aici fericita ca iubesti, dar acum in sufletul tau este numai gheata si a secat."
Nedumerita de tot ceea ce se intampla in jurul meu, CAD. Cad intr-o groapa grozav de mare, seaca, arsa...nemaiplangand caci sufletul meu varsase ultima lacrima..
Ma ridic in picioare si vreau ori sa dau timpul inapoi ori inainte, caci in prezent nu mai pot trai...

Stau si ma gandesc la tot, la toti... De ce sa dau la o parte niste oameni ce imi vor binele pentru doar unul care nu mai stie ca exist?
Apoi imi vorbesc singura... Ce mai pot face?

"Treci peste. Rupe foaia. Nu o schimba. Testul e dat. Nu mai ai ce face. Nu mai privi inapoi, ridica-ti putin ochii spre cer... Lasa aceasta ploaie sa cada in groapa..."
Picaturile deveneau ca apa din galeti, se turnau singure in jurul meu, neatingandu-ma pe mine cu nici macar un strop.
Ziceai ca zbor...din fundul gropii am ajuns deasupra ei... Cu ajutorul apei, am inotat pana la suprafata si tot cu ajutorul ei sufletul nu a mai secat...

                Linia sfarsitului poate fi un bun inceput.


joi, 19 aprilie 2012

Un prezent niciodata trecut



Imi strang pumnul de dor. De nervi. De pierdere a unei comori ce odata a fost a mea, dar n-am stiut sa o apreciez la adevarata sa valoare. Sa lupt pentru ea n-am insistat...
Dor ideile ce imi vin in minte, dor imaginile cu el ce imi trec fulgerator prin fata ochilor si curand nu il voi uita, dor gandurile infricosatoare despre el, ca stiu ca intr-o zi va fi sufletul unei "ei"... Ma doare asa tare cand stiu ca odata mi-a fost inger la bine si rau, dar eu l-am neglijat si a plecat...
Flacara aceea din interiorul meu se va stinge curand...caci sunt prea inghetata sa mai reziste. Simt cum un nor negru are sa se asterne deasupra mea. Simt cum amintirile acelea frumoase traite in vremea fericirii ma bantuie in vremea durerii...si doare mult mai tare...
Simt ghimpi cum imi strapung piciorul ce calca pe pamantul care am pasit amandoi...
Orice lucru, animal sau baiat imi aduce aminte de el. De vremea cand traiam tot raul la mai mult bine.
Era asa frumos cand ne jucam amandoi... Dar nimic nu va mai fi la fel...
Stiu doar ca l-am iubit cum pe nimeni n-am mai iubit... Inca o fac...

Adio... !

miercuri, 18 aprilie 2012

O pagina rupta din viata jurnalului unei fete (2)



In visurile mele, parea un demon, acum nimic nu mai este. Nu l-am mai vazut demult. Mi-e asa de dor sa plang de frica acelui "diavol"...
Acum... Voi dormi si nici ca ma voi mai trezi...Il vreau...
"Au trecut aproape trei luni de cand nu l-am mai vazut..
Timpul trece...Nimic nu se mai da inapoi...
Timpul se schimba...
Oamenii se schimba...
Totul, ca la inceput, nu va mai fi.
Vreau doar un minut, si acesta sa se transforme in ore...ca la randul lor in zile, sau poate luni...
Vreau cat mai mult timp  sa ti-l ofer tie... Vreau a nu-ti risipi din timpul tau pentru mine.. Vreau sa fiu doza ta de energie.
Eram oricum...nimic!..
Mi-am pus toata fiinta intr-o singura iubire, fara a stii si ce va urma. 
Am fost oarba...Sau poate iubeam prea mult pe cineva care poate tinea la mine...
Au trecut aproape sase luni de cand mi-ai spus primul "te iubesc"...
In noaptea aceea n-am mai putut dormi din cauza lacrimilor ce imi udau perina numai din simplul fapt ca eram prea fericita.
Dar, de atunci, totul s-a schimbat...
Ai fost pana atunci un baiat animism pentru mine...
Erai...PERFECT...!
Dar acum... A ne vorbi in fiecare zi, nu mai este la ordinea zilei.
Cerul senin s-a facut negru... Iar o ploaie peste noi cu amintirile trecutului s-a pornit...
Ai zis ca te vei intoarce, te-ai dus dupa umbrela...
Si dus ai ramas.
M-ai abandonat in frig si ploaie... In amintiri fericite, in timpul durerii...
"NUMAI BINE,
PA"
Au fost ultimile tale cuvinte..



De ce ma dor atat de tare niste amintiri superbe acum?!

sâmbătă, 14 aprilie 2012

O pagina rupta din viata jurnalului unei fete



"E a 12-a noapte in care iti patez filele cu gandurile mele poate prea aprinse pentru un demon sau poate pentru o dragoste care o simt dar nu este. Vreau sa dorm si sa visez lucruri normale, dar de fiecare data cand inchid ochii te vad. Nu te vreau, sau poate da. Nu te iubesc, sau poate o fac.
Esti un vis. Esti un demon... Esti... Nici nu stiu ce esti. Dar stiu sigur ca parca simt dragostea pentru..nimeni.
Privesc spre soare, imi zambeste oare? Nu, ce tot atest eu atat... de natura, cand afara ploua si eu nici nu-mi dau seama...?!
Simt ceva, si nu mai vreau. Simt cum ma distruge din interior spre exterior. Nu. Nu-mi doresc sa simt dragostea. 
Tu, jurnalule, vei fi intotdeauna cu mine, sa imi stergi lacrimile de sange reci de pe obrazul infierbantat, sa ma insufletesti atunci cand sunt toata capturata de gheata, sa imi arunci apa sa imi sterg urmele din spate lasate de furie si ura, sa ma ajuti cand mereu am senzatia ca am murit si am intrat intr-o lume...intr-o alta lume.


Fara sa imi dau seama, am adormit...


Nu te visez inca, dar parca imi lipsesti, cum in fiecare vis te strecurai fara voia mea... Acum parca este prea liniste. Imi lipsesti acolo undeva, candva erai totul.
Vad in jurul meu mult prea multe fete uitandu-se urat spre mine, ce s-a intamplat...? Vreau sa ma trezesc!! Vad
dincolo de fetele, in spatele lor, o umbra ingrozitor de infricosatoare, care se apropie, si se tot apropie... Mi-e frica.
Te rog. Unde esti?
Inchid ochii sperand ca va pleca. S-a  oprit langa mine. Imi deschid ochii, si ne priveam fix.
Hei, o fata ca de foc, mainile sunt gheare, picioarele copite, corpul o umbra... Esti un demon! Pleaca! Dar ochii tai spun ca esti inosenfiv...
Te iau de "maini", corpul tau s-a transformat intr-o fiinta umana, picioarele in membre... Hei tu, esti ca mine. 
Ma uit insistent in ochii tai si imi spun ca eu sunt totul pentru tine... Imi spui ca m-ai urmarit pana acum, ca ai ajuns sa ma iubesti, ca... Sunt a ta...
Toate acele simturi, toate acele sentimente erau adevarate? Eu chiar iubeam un demon? Nu esti real. Esti in imaginatia mea, esti in visele mele...
Ma trezesc apoi...
Ma dus spre baie, dau cu apa de fata si ma uit in oglinda... O lacrima se scurge incet pe langa ochi... Mi-a spus ca m-a iubit... Mi-am trezit sentimentele de la somnul de veci.. Nu am vrut... Am iubit un nimeni. Am iubit un monstru... 
Mi-am tot repetat asta... Dau foile jurnalului tot scriind asta... 
Degeaba...
Visele s-au spulberat...
Nu se va mai intoarce... Nu ma mai iubeste..."

marți, 10 aprilie 2012

Un nou drum



Ma dus spre oglinda, ma privesc intens in ochi, imagini, ganduri, sute de refugii imi trec in acel moment de, probabil gandire.
Intrebari fara raspuns imi apar in minte...
Hei, tu, reflectia aceasta a mea din oglinda, chiar asa arat eu la exterior? Chiar asa sunt? Eu sunt?
Uou... Am o carapace... Sufletul...Spiritul meu are o carapace... Care aceasta imi ascunde spiritul...
Ciudat, inchid ochii si pur si simplu am trecut granita dintre real si imaginar.
Ce se intampla, ce este acolo?
Sunt intr-o alta dimensiune...
Iiiiu, toti sunt demoni... Stai, n-am vazut bine... Demonii se lupta cu ingerii... Am vazut un inger mort. A fost oribil.
Dar stai.. Ce se intampla, cineva parca ma ia pe sus.
AJUUUUTOOOR!


BUF! Am picat.
'Hei, deschide-ti ochii, te rog frumos. Nu o sa-mi fac niciun rau. Ca doar sunt eu. Sunt constiinta ta. Vreau sa te ajut. Defapt, sunt ingerul tau pazitor. Ce, credeai ca te-am lasat singura?'
Da. Adica m-ai lasat singura cand am varsat milioane de lacrimi. Ma dadeam cu capul de peretii, vroiam sa mor. Vroiam sa nu mai fiu. Vroiam sa... Scap de tot. Iar tu, m-ai lasat singura cand am avut cel mai mare ajutor...
'Nu, niciodata nu te-am lasat singura in voia sortii... Si, niciodata nu te voi lasa! Tine minte.
De ce crezi ca nu te-ai omorat? De ce crezi ca acum poti fi fericita? De ce crezi ca acum poti rade de trecut.. Sa te intorci la el zambind.. Si nu numai sa plangi? De ce crezi ?'
Deci, tu m-ai ajutat in tot acest timp, si eu te-am criticat. Sunt un monstru... Ma urasc!!!
'Nu!!! Inceteaza. Avem drepturi. Stai linistita. Nu te condamn. Vreau doar sa stii ca inca nu ai un drum anume pe care sa-l urmezi... Hai, acopera-ti ochii si vino cu mine...'
Pun mainile la ochi si...
Stai, ce e aici? De ce sunt atatea drumuri? Atatea carari pline de sange? 
'Urmeaza-ma...'
Imi urmez ingerul pe un drum care a fost strabatut doar pe jumatate... 
Stai, seamana cu trecutul meu... Dar, de ce?
'Acesta este trecutul tau. Daca tu continuai sa fi cum ai fost acum 2 zile... Iti continuai drumul. Vrei sa vezi ce este la capatul drumului?'
Ma uit eu curioasa dupa inger, si vad o lumina rosie care se transforma intr-una neagra... Dafuq. :|
Am raspuns ca nu vreau. Pot trai si fara sa stiu ce ma putea astepta...
'Hai sa ne intoarcem...'
'Pune-ti mainile la ochi, invarta-te 3 minute, apoi opreste-te si lasa-te in voia sortii... Lasa-te dusa de val... Lasa-te moale si sa vezi ce drum vei urma...'
Unu...
Doi...
Trei...
Calc stramb, ma intorc.
Pasesc incet, inaintez...
'Nu-ti lua mainile de la ochi. Mergi.'
Avansez in pasi marunti catre noul meu drum...
'Hai, acum deschide-ti ochii...'
Uooou! Sa inteleg ca acesta este drumul meu? Defapt, noul meu drum?
'Exact.'
Dar cum asa? De la rosu si negru, am ajuns intr-un univers in culori pe care nici nu stiam ca exista...?
'Daca azi-noapte nu vorbeai cu EL, tu erai daramata. Ai vrut sa pui capat azi-noapte. Ai vrut sa lupti singura. Ai si zis ca nu ai arme. Crezi ca rezistai? NU! Ti-o spun sincer. Te afundai si mai rau. De ce crezi ca drumul cel vechi din trecut era negru? Ca intr-adevar luptai singura. Eu te-am ajutat cu ce am putut. Dar azi-noapte, daca nu ai luptat putin cu mintea si inima ta, erai un caz pierdut. Dar ti-ai deschis ochii aceia mici repede. Acum, du-te si multumeste-i LUI. Ar merita. Stiu eu...'
Hei, intoarce-te!
Iar ai plecat?!
.................
Corect... Multumesc ca macar am de la cine sa invat.
Vroiam sa invat de la mine... Dar a fost mult  prea periculos...
Multumesc!
BUF!
Ma uit in  dreapta, ma uit in stanga... Am ajuns la realitate.
Dar, n-a fost un vis.
Am in mana un desen... Praf si pulberi facut... Cat mai tineam la el...
Adio...

luni, 9 aprilie 2012

Privindu-ma acum, imi pot vedea trecutul


"Cati ani ai?"
O intrebare tipica...si un raspuns si mai obisnuit. Caci toti te judeca dupa varsta "Aaa, este inca un copil, ce sa-i ceri..."
Cine esti tu sa ma judeci? Esti divin Esti un print... Si cui ii pasa? /:). Lasa-ma-n "copilaria" mea. Esti mai destept? Esti mai superior? PLEACA! [Cel destept cedeaza primul]. Haha. Bunule!

De ce fac eu pe dura? Iar apoi simt ca nimic nu s-a intamplat?
De ce sunt unii atat de tari ca muntii? Caci in interior sunt moi. Da, stiu ca toti suntem asemenea, dar nu identici...
Multi vad, putini gandesc.

Hei... This is me... Cu defecte, bune, rele, idiotenii... Fiecare cu caracterul si gandirea sa...

Inca imi este dor de lacrimi. Vreau sa urlu de durere. Sa-mi aud desenele, de pe peretii ce odata ma sufocau, ca imi spun sa ma descarc facandu-le un alt frate sau o sora...

Asa de paradoxal este timpul... Cand cred ca totul incepe, atunci se termina...

Imi vreau trecutul inapoi... Caci acum stiu cum trebuia sa procedez... Imi vreau copilaria inapoi... Imi vreau tatal inapoi... Sa-mi spuna ca mereu ma va iubi... Sa mergem prin lumea straina, sa fim impreuna ca o familie de nedespartit...
Am atatea dorinte... dar nici una nu mi se va indeplini... Vreau sa calc lumea in picioare... Vreau sa lupt cu mainile goale... Vreau sa distrug tot ce imi iese in cale!!!

 Hei, tu! Esti atat de ambiguu... Esti un fel de demon cu chip de om...
Arunca-mi foc.. Arunca-mi benzina, vreau sa simt focul cum ma arde de-a binelea. Vreau sa fiu ca tine. Ma ajuti? Promit ca nu voi mai spune nimanui..
HAI, arata-te! Nu-ti mai ascunde fata aceea arsa si patata.. Spune-mi secrete, iar eu ti le voi incredinta...
Arata-mi cum esti tu...!!

Prea tarziu... Te-ai facut scrum... :-<

Vreau a ma transforma intr-o pasare salbatica.
Sa zbor nepasatoare peste lume, sa le arat cat imi pasa de ei lasandu-le naturaletea mea alba-neagra...
Atunci va putea doar vantul sa ma atinga... Ce mangaitor, alta lume!
Dar stai, dincolo de vant, dincolo de visare, se apropie un nor negru!
Dau din aripi sa scap, dau din aripi cat ma tin... 
Prea tarziu... M-a doborat.. Am picat... Am pierit....
Nu regret nimic... Am luptat, am rezistat... Pana intr-un moment dat... Adio!

Sfarsitul
S-a mai rupt o pagina colorata
Din calendarul vietii...
S-a mai desprins o amintire
Din suflet...
A mai cazut o lacrima
Dintr-o mie...
S-a mai sters un rand
Din poemul iubirii...
si au ramas cele mai dureroase clipe...
S-a mai inchis o carte, uitata,
Pe un nor trecator...

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Irealul



Lasa-ma sa cred, sa sper, sa vreau, sa rad, sa plang, sa disper, sa zbor, sa urlu, sa omor, sa distrug...
Lasa-ma sa cred ca pot muri si sa reinviu.
Lasa-ma sa aud culori si sa vad sunete...
Lasa-ma sa pot crede ca totul este roz si ca pot sa merg pe apa...
Lasa-ma sa cred ca pot schimba lumea exact asa cum vreau...
Lasa-ma sa fiu cum vreau... 
Numai lasa-ma sa fac aceste lucruri mai mult de trei secunde...

Vreau sa visez frumos mult mai mult de trei secunde...
Vreau lumea mea. Vreau oamenii mei. Vreau bucuria deplinda care dupa aceasta, un rau infricosator vine sa se cuibareasca deasupra fericirii mele desavarsite si sa ma bantuie pe veci...


Nu nu, n-ai sa ma vezi ca nu ma voi lupta...
Nu nu, n-ai sa ma vezi ca nu ma mai ridic dupa o piedica data din cauza superioritatii mele.
Am ajuns sus, acum toti trag de mine sa cobor...

Viseaza, doreste, crede, iubeste, uraste, doboara, lupta... Poti fi ce vrei tu cand visezi... Dar poti fi CUM vrei DOAR trei secunde din intregul ireal construit de tine...

Lupta pentru ce ai, nu pentru ce nu ai. 
[Nu o sa pierzi mai ales daca ai ceva in care sa crezi]

Am starpit ce nu respectam, am stimat ce era de respectat... In rest am dat totul la o parte cu un gest...


Am soseaua mea... Nu mi-o voi neglija luand-o pe vreo carare noroioasa, caci risc sa pic si sa ma murdaresc...

vineri, 6 aprilie 2012

Maturitatea



Bai...dar oamenii astia de ieri..de azi...de maine... Ce va tot vaitati atat de viata aceasta? Ce tot nu va ajunge?
De ce tot comentati de altii si nu va uitati la voi?
Priviti-va in oglinda patata de trecut, apoi intrebati-va, 'Bai, chiar asa sunt eu?'...
Va dati batuti doar la un mic test la vietii...
Va tot plangeti atat de mila...
Stiti foarte bine ca nimanui nu ii pasa de voi... Doar familiei si celui de sus.
Va tot intrebati 'De ce eu? De ce tocmai mie? Dumnezeule mare... De ce?'.
Dar haideti sa raspundem impreuna la aceste intrebari puse de majoritatea oamenilor. :)
V-ati gandit ca poate un rau vi se intampla ca ati facut rau? Stiti vorba aceea 'What goes around comes around. ;)'.
Ori
V-ati gandit ca este un test dat de El pentru a va intarii personalitatea? 
De ce?
Caci la o mica 'cazatura', multi renunta a mai merge inainte, si dau inapoi... Nu lupta... Unii se omor caci CRED [dar cred prost] ca nu mai au un rost pe lumea asta, ca nu mai rezista. 
Auci, a cam durut...
Fii atent, Dumnezeu ne-a daruit viata fara sa o cerem, si ni se va lua fara sa fim intrebati. Iar tu irosesti un dar divin pentru o piedica divina? /:).
Fiecare  dintre noi este lasat pe pamant pentru un scop. 
Mamele ne-a nascut, dar nu depindem de ele, caci noi suntem lasati pe pamant cu un motiv... Cu o soarta.
Va mai intrebati 'De ce mie mi s-a intamplat si nu altcuiva?!'
Un raspuns sincer iti pot da... 'La toti ne este greu, dar nu la fel'.


Multi mi-au spus ca sunt copil... Dar nimeni nu stie prin cate am trecut. Si intamnplarile din trecut m-au intarit, m-au maturizat, m-au invatat ce inseamna viata, ce inseamna sa fi om, ce inseamna lumea desteapta/tampita... .
Nimeni nu ma cunoastea pentru a ma critica.. Cum spuneam si anterior... Toti comenteaza de altii, dar pe ei insisi nu se vad...
Este o lumea nebuna... Ce am fost si ce am ajuns...
Nu ma plang... M-am plans destul... Si daca o luam putin logic, sa plangi este un sentiment omenesc, dar excesul de acesta, strica.
Si pan' la urma daca iti plangi singur de mila, te ajuta cu ceva? Sau te ajuta cineva? [Sunt exceptii, familia, prietenul ADEVARAT]. 
Am 16 ani, si? Sunt copil? Poate majoritatea spun ca la varsta aceasta adolescentina toate faptele facute de aceste persoane in varsta de 14-18 ani sunt numai copilarii... Ete da, cine spune? Intamplarile din trecut ale parintilor si familiei mele... M-au facut sa gandesc si dincolo de anii pe care ii port... Si chiar m-a ajutat foarte mult...
Nu lasa sa-ti spuna nimeni ca nu esti buna de nimic.
Nu este totul perfect, dar va fi.
Pot fi si copil, nu numai om mare.
Cand aprind lumina in camera, tu vezi tot negru.


luni, 2 aprilie 2012

Prea departe

Ingerule... :-<
De ce tocmai acum te-ai intors?
De ce cand aveam cea mai mare nevoie de tine m-ai lasat in razboiul lumilor dintre realitatea si minciuni?
Stii ca mi-am facut rani adanci incercand sa gasesc o crapatura de iesire din neintelegerea a celor ce se intampla in jurul meu...
De ce ai venit cand imi este bine?
Am fost tratata ca ultimul om din universul etern. Am plans de atatea ori...
Nu neg prezenta ta in unele momente, numai ca atunci cand mi-a fost atat de greu, tu nu ai fost langa mine sa ma ajuti sa incerc sa trec peste aceasta groapa plina de noroi...m-ai lasat sa pic in ea. M-am ridicat, m-am scuturat... Am mers inainte...Fara tine...


Unde ai fost atunci cand te strigam? De ce nu ai fost la sufletul tau? Tu, ingerule pazitor, de ce nu m-ai aparat de tristete si batjocura? De ceeeeeeeeeeeee?
Te strigam, te intrebam multe... Tu de ce nu mi-ai raspuns?
M-ai lasat sa-mi ard propria piele pentru a-mi arata ca-s in stare sa-mi port singura de grija?
Te-ai gandit ca daca sunt fericita si apoi un cutremur vine peste ea si-o distruge, eu voi invata sa traiesc dupa toate ce se intampla?
Poate da... Poate te judec eu prea aspru... Poate voi gandi si voi intelege ceea ce vrei tu exact sa-mi arati si sa ma inveti...


Insa tu, ingerule, ai plecat si m-ai lasat in voia sortii, mi-am facut propria lume, propriile legi... M-am schimbat.
Culmea... Acum 3 luni, eram dependenta, acum de ce sunt schimbata? Oare ai avut de-a face cu schimbarile ce mi s-au intamplat?
Bunatate, suspin, armonie, fericire... Toate acestea s-au transformat in rautate, orgoliu, nepasatoare, tristete...


Schimbarile m-au coplesit, viata aceasta noua m-a luat prizoniera in lumea din care nu voi mai scapa, lumina soarelui ce odata ma incalzea nu o voi mai simtii la fel, intunericul nu-l voi mai vedea ca inainte, iubirea a fost alta... Am invatat sa invat... 
"Ştii că n-o să uităm, niciodată

Nu am putea, chiar dacă am vrea."



" Şi ştii că trece, toate trec, mai am de spus

O să fie odată bine pentru noi, capu' sus."

" Niciodată nu a fost uşor, acum e greu

Sunt zile în care nu merge orce aş face eu."

" Cu timpu' am învăţat să fac, să tac,

Cu timpu' am învăţat să tac şi să bag la cap

Totdeauna capul sus şi privirea dreaptă

Niciodată nu poţi să şti ce te aşteaptă."

" E greu să dai sfaturi bune celor ce-au nevoie

Dar mai greu e să-ţi menţii viaţa propie la o linie

Spun unii că practica îţi poate fi profesor."

" Victoria este-a celor care cad, dar se ridica,

Stii, viata este lupta in care nu e loc de frica."

" Am respectat ce era de respectat

In rest am dat totul la o parte cu un gest."

" Hei, a fost tot mai greu ce am simtit o sa stiu doar eu,

M-am luptat cu umbrele din jur mereu."