Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

vineri, 29 iunie 2012

O rapiditate!



Nu am vrut sa postez aceasta, nu am avut-o in minte, dar abia ce m-am trezit si deja la calculator m-am asezat cu gandul de-a o scrie...


Se spune ca visele devin realitate, se spune ca daca iti pui o dorinta la ceva anume ti se intampla, se spune sa se creada in magia falsa... Cine spune astea? 
Culmea, m-am trezit cu neterminarea unui vis splendid, el s-a intors la mine, sufletul imi era plin de fericire, parca eram schimbata. El era altul, el se schimbase total! Nu-mi venea a crede. Dar am realizat, dupa ce mi-am deschis putin ochii cand a venit fratele meu in camera, ca toata bucuria mea s-a facut scrum, ca a fost doar un vis pierdut si ironic... Tu nu te vei mai intoarce la mine... Unde esti sa-ti arat cat m-am schimbat? Unde esti cand am cea mai mare nevoie de tine? Unde esti? si-un raspuns ironic venind din constientul meu imi spune astfel: "Esti proasta sau foarte? El te-a uitat, nu vezi ca te trateaza cu indiferenta? Nu vezi ca lupti in gol? Nu vezi cat de aiurita esti? Ca tu il astepti degeaba, el este cu alta! Asa stim! "


Dupa vis, cum am mai spus, m-am pus la calculator si am intrat pe mess, am intrat pe el si am inceput sa apas F3 incontinuu, si imi aduceam aminte toate conversatiile noastre... Plangeam cand le citeam... Dar stii ce am vazut in arhiva? Motivele tale de-a ne vedea... Niste bijuterii, oare le pot folosi si eu ca motive de-a ne vedea? Plus niste bani, ai uitat chiar asa de tot de mine?



Ca cel mai ucigator gand



Poti avea tot ce iti doresti pe lumea asta, si cand pierzi vreun lucru drag, trece, dar cand pierzi pe cineva iubit, regreti toata viata.
Sparg sperante, dobor iluzii, ucid imaginarul, uit vise, plang in hohote, transpir amintindu-mi, sterg ganduri... Am tot ce vreau, nu vreau sa ajung nicaieri cu tine, acum fa-te scrum, o arzi in ganduri cu ea, dispari din imaginatia mea, joaca-te singur, ai uitat deja ca tu candva ai fost totul pentru mine, poate inca esti si cu siguranta vei ramane, dar ce rost mai are sa lupt cand tu deja ti-ai inceput alt joc? Sa lupt de una singura, nu prea mai stiu.
Timpul este liderul nostru, il apreciez pentru infidelitatea lui, cand simti ca totul este splendid, atunci se termina si cand totul este infricosator, parca nu se mai termina. El merge tot inainte, dar tare as vrea sa mearga pentru cateva clipe in urma, sa-mi schimb trecutul as vrea, dar apoi ma gandesc ca fara el, as fi nimic...


Acum strig! Te strig sa vi inapoi, zbier singura, unde esti? Unde ai ajuns? Ca eu sunt tot aici de unde ai plecat singur, sunt intr-un loc de unde n-am mai scapat... Dar au trecut deja 5 luni de la plecarea ta, m-am obisnuit cu singuratatea, m-am obisnuit sa fiu nimic, sa fiu lasata in pace si nimanui sa nu-i mai pese de mine. Am inceput sa-mi sap, intr-un zid nevazut, neclar, o portita de scapare din aceasta lume a dementiei.


Vreau sa reinviu.
Vreau sa reincerc.
Vreau clipele cu tine sa le uit.
Sau poate vreau sa le retraiesc tot cu tine.
Vreau sa te am din nou.
Sau poate sa te simt aproape...


Pasesc incet spre lumina, o vad, o aud cum vrea sa ma desprinda de lumea intunecata a pierderii.. Dar se tot departeaza.. Alerg neincetat, nu ma las!



luni, 25 iunie 2012

Lacrimi seci



Mergeam tot inainte, mergeam drept, mergeam mandra...dar m-am impiedicat, am calcat stramb pe drumul vietii. M-am dezorientat... M-am pierdut intr-o lume falsa, complet necunoscuta, cu oamenii fara suflet, cu minciuni adevarate.
Mi-am schimbat drumul, culmea, nu credeam ca voi fi in stare... Am fost tratata ca un om de nimic, am fost ranita si trista, sufletul ce l-am aparat cu propriile puteri.. Dar in zadar... Sufletul a fost atins, a plans. Batjocurit. Noul drum, nu-l cunosc... Vreau sa ma ascund, sa incerc sa ocolesc ce pot, sa incerc sa uit ce n-are rost, sa privesc inainte fara a mai da inapoi. Vreau sa-mi cunosc noul drum al noii gandiri, incerc sa-i gasesc carari curate, sa fug de cele rele, sa-mi ascund teama si sa revin la ce-i bun.

Poate parea ciudat, cum acum 4 luni eram total paralela cu realitatea iar acum mandra c-am iesit din groapa. 
Vroiam sa zbier catre ajutor, dar nimeni nu ma ajuta.
Vroiam sa lupt singura, caci nimeni nu m-a ajutat.
Am vrut sa iubesc, am avut pe cine.
Vreau sa retraiesc clipele trecutului, dar e-n zadar.
Vreau lacrimile sa sece, oricum, sufletul a secat demult.

Vreau sa-i vorbesc, sa-i multumesc... Dar ce tot vreau eu, voi ramane cu dorinte... El s-a dus... A sters tot. Acum chiar a inceput viitorul. Nu-l voi mai vedea, el a uitat... Eu voi uita... Lacrimi de trecut, zambete ironice, priviri patrunzatoare, vorbe malefice, atingeri reci, saruturi umede, visuri imaginare, dorinte eterne... Voi ramane numai cu scrisul, cu amintiri, cu trupul lui in mintea mea... 


vineri, 22 iunie 2012

Un abis incolor





Privesc cu mandrie pe drumul parcurs cu el, pana intr-un anumit punct de separatie. Mergeam pe aceeasi carare, dar drumurile noastre s-au bifurcat, acum suntem paraleli in viata. Nu il voi mai intalni, nu ma va mai vedea... 
M-am trezit intr-un moment de invidie din visul in care eram fericita.
Ma tot uit la ceas, numar orele, nimic nu va mai fi cum a fost, vise spulberate isi iau zborul din lumea asta, praful amintirilor tot creste, iluzii aprinse si efemere sunt infinite, mirosul parfumului trecutului ma cheama la el, imaginile abisului sunt negre, lumina trecatoare a realitatii se face praf si pulberi... Totul se schimba.


Am in vene venin; in ochii sange; in maini un trup rece; in minte ucidere... Sunt un demon fara suflet, am facut rau, dar si mult bine. Realizezi ca oricat ai incerca sa multumesti persoane, ele sunt de neincredere. Totul in viata este efemer.. Nu stiu cum de am crezut ca poate fi altfel. Nu stiu cum am crezut ca el va fi al meu pe veci. Nu stiu cum de-am putut sa ma impiedit si sa pic de propriile mele reguli. M-a invins... El este castigatorul. A castigat deja pe cineva... Eu sunt aici... Plansete sangerate...


In viata mea, mi-am rupt de N ori oase. Dar acele dureri de rupere a ceva din interiorul meu nu s-a comparat cu durerea de spargere a inimii. Intr-o luna, osul rupt mi s-a refacut, acum, dupa aproape 5 luni, inima inca este aceeasi... Batjocurita...



marți, 19 iunie 2012

Ei... Au fost



Deci dupa aproape cinci luni nu mai sunt eu cea pe care o vrei
Dar te iubesc atat de mult incat doare,niciodata nu te-am ranit
O sa iti dau inima mea,o sa las garda jos,jur pe Dumnezeu
O sa imi zbor creierii in poala ta,o sa ma intind aici
Si o sa mor in bratele tale
Cad in genunchi si te rog,incerc sa te fac sa nu pleci
Dar tu nu vrei sa asculti deci la dracu,
Incerc sa te opresc sa mai respiri
Imi pun mainile pe gatul tau ma asez deasupra ta,strangandu-te
Pana cand iti rup gatul ca un betigas 
Nu este un motiv posibil
Nu ma pot gandi sa te las sa pleci din aceasta casa in viata
Lacrimile imi curg pe obraji apoi te las sa pleci si iti dau
Si dupa ce imi pun arma la tampla iti zic:


As fi facut orice pentru tine
Sa iti arat cat de mult te-am adorat 
Dar s-a temrinat acum este prea tarziu sa ne salvam iubirea
Doar promite-mi ca o sa te gandesti la mine 
De fiecare data cand te uiti la cer si veï vedea o stea
Pentru ca eu sunt




Gandul ei

Nu am vrut sa-l fac sa sufere, desi am facut-o.
Nu am vrut sa-l pierd, desi s-a intamplat.
Nu am vrut sa nu-l mai am langa mine, desi el este acum prea departe.
Nu vroiam sa-l uit si inca nu l-am uitat.
Nu vroiam sa-l arunc, desi el s-a simtit deja.
 Eu vroiam sa-l am tot mai aproape, dar el, nu stiu cum si de ce, se tot departa.
Vroiam sa fie doar al meu, a fost, pana la prostia facuta de mine.
Vroiam sa fie ca la inceput, dar el se schimbase deja.
L-am dorit atat de mult, pana l-am epuizat... S-a dus.
Il vreau inapoi, chiar daca stiu ca nu se mai poate.
Il vreau inapoi, dar el are deja pe cineva inapoi.
Vreau un trecut sa fie iar prezent...


Dorinte dorinte si iar dorinte... ADIO...


Gandul lui

Era frumos cand ne jucam amandoi, dar ea s-a jucat singura pentru doi.
I-am spus sa faca o fapta sa ma readuca la normal, felicitari, m-ai pierdut.
Si eu vroiam sa fie altfel... Dar cararea s-a spulberat.
Nu vroiam sa fie asa... Dar ea a vrut. [Atunci de ce a facut ce a facut?!]
Am iubit-o, stia asta, dar s-a terminat.
O ignor total, macar asa va intelege ca este un trecut. Dar cu toate astea, ea continua sa ma dispere.
Nu o mai vad ca in trecut, parca este mai bine.
Stiu, cu totii meritam o a doua sansa... I-am dat-o, dar o a treia?
Ea stie mai bine, regreta totul acum.
Plansetele ei chiar nu ma mai ating...
De ea nu imi mai pasa.
S-a dus... ;)



sâmbătă, 16 iunie 2012

Cu tine doar in gand



Intreb rapid un minut ce trece fulgerator pe langa mine: "Ce faci, de ce te grabesti asa?". Acesta imi raspunde: "Pai tu crezi ca timpul sta pe loc? Sau crezi ca el merge si inapoi? NU... Acesta este in continua miscare, mergand intotdeauna inainte.. Fara sa mai privim inapoi.. Voi oamenii va credeti supereroi, credeti ca daca faceti o fapta, aceasta se poate indrepta dand timpul inapoi... Voi jalnicilor.. Acum lasa-ma sa imi vad de drumul meu..."


M-am tot gandit la mentalitatea mea, are dreptate, am facut o mare prostie in trecutul meu... Dar am facut-o gandind altceva. Nu am vrut niciodata sa-mi fac mie rau... Dar orice as face sau orice as zice... Niciodata nu ma va mai ierta... Un simplu motiv AI FOST FOARTE RECE, AM VRUT SA SCAP SA FIU SI EU FERICITA IAR... DAR NU S-A PUTUT...
Motive sunt multe, iertari sunt putine... Regrete sunt infinite, fericire mai putina... Trecutul este de neuitat, viitor de nestiut... Vointe sunt eterne, esecuri neterminate... Dorinte vrute, realizari nefacute...


Am auzit de multe ori aceste cuvinte "Ochii sunt oglinda sufletului".. Dar niciodata nu le-am inteles.. De ce se spune ca daca te uiti in ochii cuiva realizezi daca spune sau nu minciuna?
Am facut un "experiment"... Eram suparata rau, m-am uitat in oglinda, punand accentul pe ochi... Lacrimile predominau ochii, pupilele dilatate... Ochii erau rosii... Sunt trista si mint cand spun ca-mi este bine.
Apoi, cand mint, nu am putut privi persoana mintita... Evitam contactul vizual... Nu-mi pot acoperi minciuna...
Sau, m-am gandit la cea mai importanta persoana din viata mea, mi-am imaginat-o cum e cu spatele si se departeaza de mine..cum fuge departe de mine... Atunci, pupilele mele s-au facut enorme... Am pierdut jocul acesta, tu l-ai castigat...


As da orice, adevaratul sens al cuvantului, sa te mai tin o data in brate, sa avem un ultim ramas bun privindu-ne-n ochi... Dar tu nu mai esti... Tu ai plecat demult, lasandu-ma in dementia pacatelor, arunca-ta intr-un abis gol si intunecat, innecata in lacrimi de sange... Izolata in capcanele vietii... 
Tu nu realizezi ce este in sufletul meu, tu crezi ca ma cunosti, nu este asa... Nimeni nu imi va cunoaste interiorul... Da, recunosc, cu totii gresim, cu totii pacatuim.. Nimeni nu este perfect... Dar tu... Ti-ai cautat perfetiunea.. Poate ai gasit-o... Fii fericit acolo cu ea... Sper sa fii. Sper ca ea sa fie cum nu am fost eu cu tine... Macar asa poate m-ai lasa in pace, fara a te mai visa, fara macar a ma mai gandi la tine... De ce nu dispari o data din viata mea? De ce inca ma mai gandesc la tine? Am un motiv... La mine este pozitiv, la tine este negativ.. Si totusi, eu inca-mi fac rau... Cand tu esti fericit, eu sunt trista. Cand tu esti departe, eu sunt aproape... Cand tu razi, eu plang... Cand tu ai uitat, eu mi-am amintit... 

joi, 14 iunie 2012

Si acum, un ultim cuvant...



Am ajuns de fiecare data devreme, dar cand mi-am dat seama, a fost prea tarziu.
Vreau sa fug spre lumea care  ma intelege, spre lumea care ma caracterizeaza... Vreau sa dispar de unde candva am fost ceva...
Vreau sa ma trezesc din acest vis care de 4 luni a devenit cosmar. Un cosmar ce-l simt mereu langa mine si ma distruge enorm.
Vreau sa imi dau seama de ce defapt am fost lasata pe pamant, un scop avem fiecare...
Vreau sa renunt la trecut, sa nu-l mai consider prezent... Sa uit toata batjocura din el.
Vreau sa-mi reaprind interiorul, dar mai intai sa-l golesc de apa.
Reusesc sa imi dau seama, reusesc sa gandesc, ca tot ce am in fata mea, este doar un truc ratat.
Descopar realitatea idioata, ce o traiesc intr-un vis, pierduta in dementie, regasita intr-un abis colorat.
Mint ochii ce-mi spun sa nu regret...
Rad cand mi-e rau, rad cand mi-e bine.
Nu las sa mi se vada talentul de-a plange. 
Am invatat din greselile altora, dar pe ale mele tot le-am repetat.
Ador gustul falsitatii, iubesc durerea, ucid minciuna, dobor realul.
Acum ca sunt constienta de lucruri banal irosite, cred ca pot spune NEXT.
Ador cand realizez ca am fost batuta-n cap, dar urasc momentele cand isi bat altii joc de credibilitatea mea. Acum totul s-a facut praf si pulberi... 
Ea acum s-a schimbat... 



luni, 11 iunie 2012

Decizia finala





Realizezi intr-un tarziu ca ai prea putine din tot ce iti doreai si ai vrea inapoi sa te intorci...
Poti spune "Asta e, tot ce-a fost s-a intamplat".. Fara sa ai vreun regret? Poti... Dar cu timpul.




Cred ca am inceput sa pasesc din nou pe drumul care odata il uzam. Cred ca mi-am amintit intr-un tarziu ca sunt in vremea adolescentei si ca am toata viata inainte. Cred ca m-am decis intr-un final sa ma schimb. Simt cum fiorii care-i aveam odata s-au facut scrum, ucisi in abis... Simt si cred cum regandesc si am acel instinct de-a nu mai da inapoi. Pentru viitor o sa ai intotdeauna cu ce sa scrii, dar pentru trecut nu ai nimic cu ce sa stergi. Simt cum cred ca-mi pot alege singura drumul, dar nu si obstacolele lui... Si incep sa cred ca incep sa uit...




Realitatea este o cruda ironie. Un ansamblu de filme fantastice, cu eroi nedeterminati a face lucruri bune si eroine ce se incurca mereu in sireturi. Mi se pare acest film ce-l traiesc, un vis... Ceva ce nu cred ca se intampla, dar defapt el trece pe langa mine fara macar sa-mi dau seama ca este legat de mine. Mi se pare ca nimic din ceea ce-am facut nu a fost, mi se pare cum tot trecutul s-a uitat, mi se pare mie sau toata lumea este trecatoare? Putini vin, multi pleaca. As prefera sa am trecutul in maini, sa-l fac praf si pulberi, sa nu mai am la ce ma gandii, sa uit prin tot ceea ce-am trecut.. Sa-mi traiesc filmul si sa-l fac exact cum vreau eu. Cai de scapare sunt, dar trebuie sa le descoperim singuri... Cred ca incep sa cred iar ca pot face ceea ce intr-adevar mi-am propus... Si poate deja am inceput...


Realizezi intr-un final ca te-ai schimbat, fara sa vrei sau doresti, trebuie sa traiesti cu ea (schimbarea), uita de tot, uita de tot... Ca linia de sfarsit poate fi un nou inceput. Falsi prieteni sunt oriunde vezi cu ochiul si iti dai seama ca cel ce-ti este cu adevarat aproape te ajuta cand nu te astepti, si celalalt te doboara cand ti-e lumea mai draga. Ridica-te la suprafata si acopera-ti ochii plini de sange... Caci ei sunt oglinda interiorului. Nu lasa pe nimeni sa-ti ucida trupul... Ascunde-te si prefa-te !



sâmbătă, 9 iunie 2012

M-am pierdut in a 3-a lume


Am varsat prima lacrima exact in momentul cand am invatat sa simt. 
Am promis de fiecare data numai ceva ce nu voi minti.
Am ras doar cand era ceva amuzant.
Am vorbit cand trebuia.
Am lasat capul in jos in momentul linistei.
M-am ridicat doar in momentul cand am simtit ca pic.
M-am uitat la ceas si am spus "Nu este tarziu, niciodata nu va fi!"... Asa ca nu am cedat pentru nimic.
Am jucat jocul vietii, chiar daca am mai si pierdut. "Game over. -> Retry". ;)
Am ignorat ce nu-mi pasa, dar parca se intoarce iar catre mine.
Am blocat ce nu ma interesa, chiar daca ma mai rodea.
Am sters din viata mea tot ce nu imi placea, tot ce uram. Dar defapt, eu doar AM CREZUT ca am sters.

Este un sentiment care de la un timp il tot am... Nu ma mai lasa in pace. Sentimentul de distrugere interioara, de omorarea... Ingerul meu s-a sinucis, sufletul meu este rece. Odata cu stingerea focului ce l-am zgornit, interiorul meu a ramas gol si inghetat. Demonul din mine s-a trezit... Deghizat intr-un inger vrea sa ma indrume numai unde el vrea. Sunt imperfecta intr-o lume perfect nebuna. Sunt o pasare a carei destin a fost ucis. Zboara in gol peste niste umanitati inferioare ce se indreapta cu totii spre..moarte. Fiind aceasta pasare, toti vor a ma prinde si a ma dobori. Toti ma vor jos, cat mai jos posibil. Vor sa faca din tristetea mea, fericirea lor. Dar este prea tarziu, sufletul meu a fost deja doborat, durere mai mare ca cea pe care am simtit-o, nu o sa mai am. Sufletul meu nimic nu mai simte. Sunt un trup fara inima. Sunt un nimic. Ai plecat, dar nu ai plecat cu mana goala... Mi-ai luat sufletul.. Acum sunt rece...
Merg pe drumul meu, pe care nu l-am mai pasit de vreo 4 luni... Il recalc.. Incerc asta. Dar tu ma pandesti la fiecare colt. Esti in spatele meu, te observ, incepi sa alergi, si eu la fel, incerc sa scap, sa fug... Tu mi-ai pregatit o capcana, am descoperit unde vrei sa ajungi, am cazut in prapastie.. Pic in gol... Tip, zbier... Dar nimeni nu ma ajuta...Nimeni nu se va baga pentru mine. Am o frica de inaltime ingrozitoare...Sper doar sa mi-o inving..Sa fac bungee jumping... 
Inca sper... Dar este in zadar... Stiu asta. ;)

vineri, 8 iunie 2012

Te-am visat...





Vi s-a intamplat ca dorul, a ceva ce ai avut dar l-ati pierdut, sa se imbogateasca? Vi s-a intamplat sa regretati si in somn ca nu ati stiut sa apreciati ce aveti langa voi? Vi s-a intamplat sa nu treaca ora in care gandul sa nu va stea la pierderea voastra?
Traiesc aceste lucruri minut de minut al zilelor ce le traiesc... Zambesc fals ascunzand in ce fel ma simt... Ascund durerea ce o am... Am vanatai ce nu vor mai trece in veci... Am vanatai interioare... Te-am pierdut, stiu... Dar inca nu pot sa cred asta...


De ce mai esti in viata mea? De ce nu te pot uita? De ce dureaza atat de mult sa te uit? De ce te-am cunoscut?...
Mii de intrebari imi pun... Le-am cautat in disperare raspunsul... Dar degeaba... Nu au.


M-am trezit cu lacrimi azi-dimineata. Stii ce am visat? O bucurie, am visat ca totul s-a rezolvat intre noi... Am visat intr-un final ca ceva bun mi s-a intamplat. Am simtit acea caldura interioara.. Am simtit trupurile noastre atingandu-se... Am simtit cum stiam ca esti iar al meu... Eram in culmea fericirii... dar totul s-a schimbat cand am deschis ochii... Totul s-a ruinat... Am realizat ca asta nu se va mai intampla... Am realizat ca a fost doar un vis... Te vad doar in visuri... Acolo te ating ..... 
Realitatea pentru mine nu mai exista... Sunt intr-un film, nimic nu este ceea ce pare... Doar ca in filme poti muta si muntii, aici...doar speri...





miercuri, 6 iunie 2012

Ochii larg inchisi



In trecut, ne vad pe noi... Pe amandoi alergand umar la umar... Dar dintr-o prostie facuta, drumurile noastre s-au bifurcat. Acum, oricat as alerga nici din gol nu m-as mai ridica. Drumurile noastre de acum vor fi paralele. Niciodata intersectate. Dar inima mea inca spera ca asta se va intampla, chiar daca stiu ca nu.
Acum, tot ceea ce s-a intamplat...Traiesc doar cu amintiri.
Timpul este si va fi de acum dusmanul meu. M-as bate cu el cot la cot, dar prea tarziu pentru iluzii. El m-a invins deja... Cand eu vroiam sa scap de probleme el m-a doborat pe la spate. Vroiam sa traiesc doar amintiri de acum frumoase. Vroiam sa opresc timpul pe loc pentru doar noi doi... Eu as fi vrut, dar dorinta pana la fapte, cale lunga...


Au trecut 7 zile, 7 ore, si 40 de minute de cand nu ti-am mai vorbit... Ultimul sms a fost acela... Simt cum timpul ma doboara, simt cum el vrea sa ma distruga sa ma omoare din lumea asta. Sa uit de probleme si de tot, sa traiesc fara sa mai visez. 
Am visurile mele, nimeni nu mi le poate lua. Am dorintele mele, nimeni nu mi le cunoaste. Am faptele mele, nimeni nu mi le va mai judeca...
Nu pot sa cred, cum 'acum' devine in doar cateva secunde 'atunci'... Cum poti pierde pe cineva in doar cateva secunde, si le vei regreta toata viata ca nu ai stiut sa apreciezi ce ai langa tine...
Adoram sa fiu a ta, adoram sa te sarut, adoram sa te tin in brate... Dar mai ales, adoram gandul ca ERAi al meu... Acum... Un vis ce s-a terminat...s-a spulberat si el.


Fato, gata... Este prea tarziu. Nu vezi ca el a uitat deja? Nu vezi ca el nu mai este cum era? Pentru ce mai lupti? Este al alteia acum... Cum odata ai fost si tu. Ai fost proasta, ramai una. Chiar o cretina. ! ;)





Amintiri trezite



In spatele unui adevar exista o mica minciuna.
In spatele unei lacrimi exista ale zeci.
In spatele unui Da, este o mica indoiala.
In spatele unor fapte, sunt unele regrete.
In spatele oricarui "Nu-mi pasa!", este o emotie.
In spatele unor cuvinte spuse-n vant ce dor, este un mic regret.
In spatele unui Nu, exista o oarecare teama.


Au fost multe faptein trecut, pe care ori le regret sau pe care le-am regretat. Am plans, nu sunt de piarta.
Am ras, cand m-am simtit bine.
Am vorbit...chiar si atunci cand trebuia sa tac.
Ajung intr-un final sa realizez ca totul este aranjat in cel mai mic detaliu.
Cand crezi ca este o simpla coincidenta, realizezi pe viitor ca nu a fost asa. A fost ceva deja planificat de cel de sus.
Am incredere-n El... Pentru toate faptele ce le-am facut sau vor urma...


Pot spune totul pe fata, indiferent de diferentele de personalitate. Pot spune tot ce am in minte... netinand cont de parerile altora.
Esti un 'zeu'? Ok.. Fii 'zeu' in alta parte. "I don't give a shit"... :-??


Intotdeauna voi avea emotii pentru trecut. Cand ma gandesc la el.. Ca odata l-am trait ca un prezent... Fiorii ma vor lua prin surprindere si voi vrea sa retraiesc amintirile... Dar nimic nu se va mai repeta...

marți, 5 iunie 2012

Un drum catre nicaieri



Am atatea idei ce-mi trec prin minte, sa le fac, sa le realizez, sa le incerc...
Am atatea imagini ale viitorului care ma rog sa le gasesc...
Am atatea dorinte in care niciuna nu va fi implinita...
Am atatea lacrimi aruncate in gol, pentru ceva neinduplecat.


Port langa mine, un lantic, in care scrie "To remember me." Si gandul lui nu mi-l pot scoate.


Am realizat intr-un sfarsit ca trebuie sa privesc in fata ci nu peste umar. Mi-am incercat de fiecare data gandurile.. Nu au fost toate bune, nu au fost toate rele...
Vreau sa ma schimb, incerc, dar realizez ca defapt sunt cum vreau sa fiu. Odata nepasatoare am fost, acum sunt schimbata. Candva copil am fost si acum privesc copilaria doar in poze.
Sunt tot eu, doar ca mai matura cu trecerea secundelor; sunt tot acea persoana care odata a fost copil... 


Esti o stanca, felicitari, acum nimeni nu se va mai atinge de tine; sunt un munte, la exterior tare, dar in interior sunt ca restul, moi si firavi...
Vrem sa parem cu totii mari si tari, ne imaginam cum nimeni nu mai este ca noi si intr-un final tot noi picam si ne lovim mai tare.

P.S. De ce nu vrei sa dicutam totul? De ce nu vrei a-mi asculta vorbele? De ce nu vrei sa ma mai vezi sau auzi? Nu stii ce a fost sau ce este in mintea mea, uneori cand facem unele fapte, avem motivele noastre, Si nimeni nu ni le stie, ei isi dau doar cu presupusul, dar nu este niciodata cum cred ei. Nimeni nu-mi cunoaste visele si nici gandurile... Tu mi-ai facut vant direct... Am picat rau de tot. Sunt deja moarta.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Emotia infinita


"Hai du-te striga dupa ajutor, ca ne-am intors inapoi in viitor!!"
Cum a fost? Tu sus, eu jos. Un  geam la o incapere, 4 geamuri intr-un autoturism. Si ce predomina? Un timp! O melodie al timpului. Se spunea despre viitor, despre persoanele din jurul nostru... Despre viata.
Te-am vazut! 
Era asa ciudat cum am trecut fara sa te privesc, sa ma uit in ochii tai... Sa te salut macar.
Dar, nimic nu se repeta, nimic nu mi se va mai intampla cum odata am trait.

Simt cum sufletul acela batjocorit vrea sa iasa prin lume sa cunoasca persoane noi si sa-si revina din amorteala ce-a avut-o ultimile 4 luni... Si pun accentul pe ultimile 4 zile chiar...
Nu inteleg cum poti fi atat de crud, nu meritam maltratarea interioara, niciunul dintre noi...

Am invatat intr-un final ca trebuie sa merg incet, nu incerc!
Am invatat ca pot supravietui si fara sentimeltele iubirii si ale fericirii.
Am invatat ca in viata nimic nu vine pe tava si ca trebuie sa lupti pentru tot ceea ce vrei a obtine.
Am invatat sa pot spune si Da dar si Nu oricarei personalitati.
Am invatat, poate, ca te am acum doar in vise. Si nimeni nu mi te poate lua de acolo.
Am invatat doar sa visez la bucurie...
Am invatat sa invat din greseli facute si sperate ca nu refacute.
Am invatat sa tac atunci cand tu-mi spuneai asta.
Si... 
Am invatat, poate, sa traiesc fara tine.

Demonul acela ce-l visam odata, el s-a transformat intr-o fiinta umana, s-a reincarcat, si acum umbla liber prin lumea celor vii. Bantuindu-ma la fiecare colt al lumii intregi. Facandu-ma, atunci cand cred ca totul mi s-a schimbat si ca am trecut peste orice greutate, sa imi amintesc iarasi trecutul... Facandu-ma sa nu uit!

vineri, 1 iunie 2012

Timpul viitorului



Un  necunoscut, o intalnire, o pasiune, o fericire, o tinere de mana, un sarut, o muscatura, o zgarietura, o lupta, o pierdere, un regret, o durere, o ura... Si un dor.
Poate ar fi timpul sa incetez sa imi risc viitorul pentru un trecut.
Poate ar fi timpul sa privesc dincolo de ceata ce o am in fata.
Poate ar fi timpul sa traiesc fara tine, doar cu amintirile cu tine... Si nu este usor, si nu sunt putine.
Poate ar fi timpul sa te las sa pleci unde ai ales.
Poate ar fi timpul sa te uit. Dar oare pot asta?
Poate ar fi timpul sa-mi vad de timpul meu.
Poate ar fi timpul sa-mi curat drumul, caci praful s-a intarit prin cate carari am luat-o.
Poate ar fi timpul sa nu ma mai prefac, sa spun pe fata tot.
Poate ar fi timpul sa nu mai regret, stii, amintirile sunt facute de asa natura sa le traiesti.
Poate ar fi timpul sa intorc paharul golit demult.
Poate ar fi timpul sa ocolesc prin viata, nu trebuie mereu sa trec prin tot.
Poate ar fi timpul sa-mi colorez viata, caci eu de fel desenez numai in creion.
Poate ar fi timpul sa prind cu masina 300 km/h sa ma intorc inapoi in viitor.
Poate ar fi timpul sa nu-mi pese cuvintele, accentul necazand pe ele.
Poate ar fi timpul sa... TACI!


Este totul pentru cuvinte, pentru suflet, pentru nepasatori, pentru idioti, pentru copilarii, pentru cenzura, pentru fapte, pentru jocurile vietii, pentru faptele vietii, pentru teste.... Este timpul sa profit de tot, dar nu de toti!