Emotia infinita

"Hai du-te striga dupa ajutor, ca ne-am intors inapoi in viitor!!"

Cum a fost? Tu sus, eu jos. Un  geam la o incapere, 4 geamuri intr-un autoturism. Si ce predomina? Un timp! O melodie al timpului. Se spunea despre viitor, despre persoanele din jurul nostru... Despre viata.

Te-am vazut! 

Era asa ciudat cum am trecut fara sa te privesc, sa ma uit in ochii tai... Sa te salut macar.

Dar, nimic nu se repeta, nimic nu mi se va mai intampla cum odata am trait.

Simt cum sufletul acela batjocorit vrea sa iasa prin lume sa cunoasca persoane noi si sa-si revina din amorteala ce-a avut-o ultimile 4 luni... Si pun accentul pe ultimile 4 zile chiar...

Nu inteleg cum poti fi atat de crud, nu meritam maltratarea interioara, niciunul dintre noi...

Am invatat intr-un final ca trebuie sa merg incet, nu incerc!

Am invatat ca pot supravietui si fara sentimeltele iubirii si ale fericirii.

Am invatat ca in viata nimic nu vine pe tava si ca trebuie sa lupti pentru tot ceea ce vrei a obtine.

Am invatat sa pot spune si Da dar si Nu oricarei personalitati.

Am invatat, poate, ca te am acum doar in vise. Si nimeni nu mi te poate lua de acolo.

Am invatat doar sa visez la bucurie...

Am invatat sa invat din greseli facute si sperate ca nu refacute.

Am invatat sa tac atunci cand tu-mi spuneai asta.

Si... 

Am invatat, poate, sa traiesc fara tine.

Demonul acela ce-l visam odata, el s-a transformat intr-o fiinta umana, s-a reincarcat, si acum umbla liber prin lumea celor vii. Bantuindu-ma la fiecare colt al lumii intregi. Facandu-ma, atunci cand cred ca totul mi s-a schimbat si ca am trecut peste orice greutate, sa imi amintesc iarasi trecutul... Facandu-ma sa nu uit!