Un abis incolor

Privesc cu mandrie pe drumul parcurs cu el, pana intr-un anumit punct de separatie. Mergeam pe aceeasi carare, dar drumurile noastre s-au bifurcat, acum suntem paraleli in viata. Nu il voi mai intalni, nu ma va mai vedea... 
M-am trezit intr-un moment de invidie din visul in care eram fericita.
Ma tot uit la ceas, numar orele, nimic nu va mai fi cum a fost, vise spulberate isi iau zborul din lumea asta, praful amintirilor tot creste, iluzii aprinse si efemere sunt infinite, mirosul parfumului trecutului ma cheama la el, imaginile abisului sunt negre, lumina trecatoare a realitatii se face praf si pulberi... Totul se schimba.


Am in vene venin; in ochii sange; in maini un trup rece; in minte ucidere... Sunt un demon fara suflet, am facut rau, dar si mult bine. Realizezi ca oricat ai incerca sa multumesti persoane, ele sunt de neincredere. Totul in viata este efemer.. Nu stiu cum de am crezut ca poate fi altfel. Nu stiu cum am crezut ca el va fi al meu pe veci. Nu stiu cum de-am putut sa ma impiedit si sa pic de propriile mele reguli. M-a invins... El este castigatorul. A castigat deja pe cineva... Eu sunt aici... Plansete sangerate...


In viata mea, mi-am rupt de N ori oase. Dar acele dureri de rupere a ceva din interiorul meu nu s-a comparat cu durerea de spargere a inimii. Intr-o luna, osul rupt mi s-a refacut, acum, dupa aproape 5 luni, inima inca este aceeasi... Batjocurita...