Am ajuns de fiecare data devreme, dar cand mi-am dat seama, a fost prea tarziu.
Vreau sa fug spre lumea care ma intelege, spre lumea care ma caracterizeaza... Vreau sa dispar de unde candva am fost ceva...
Vreau sa ma trezesc din acest vis care de 4 luni a devenit cosmar. Un cosmar ce-l simt mereu langa mine si ma distruge enorm.
Vreau sa imi dau seama de ce defapt am fost lasata pe pamant, un scop avem fiecare...
Vreau sa renunt la trecut, sa nu-l mai consider prezent... Sa uit toata batjocura din el.
Vreau sa-mi reaprind interiorul, dar mai intai sa-l golesc de apa.
Reusesc sa imi dau seama, reusesc sa gandesc, ca tot ce am in fata mea, este doar un truc ratat.
Descopar realitatea idioata, ce o traiesc intr-un vis, pierduta in dementie, regasita intr-un abis colorat.
Mint ochii ce-mi spun sa nu regret...
Rad cand mi-e rau, rad cand mi-e bine.
Nu las sa mi se vada talentul de-a plange.
Am invatat din greselile altora, dar pe ale mele tot le-am repetat.
Ador gustul falsitatii, iubesc durerea, ucid minciuna, dobor realul.
Acum ca sunt constienta de lucruri banal irosite, cred ca pot spune NEXT.
Ador cand realizez ca am fost batuta-n cap, dar urasc momentele cand isi bat altii joc de credibilitatea mea. Acum totul s-a facut praf si pulberi...
Ea acum s-a schimbat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu