Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 27 aprilie 2014

Un joc fara sfarsit...

Bine faci ca pleci.
Bine ai facut c-ai plecat.
Ma bucur ca nu mai esti. Ma bucur nespus ca nu mai esti langa mine.

M-ai invatat sa traiescfara tine, m-ai invatat sa pot trece mai departe. M-ai invatat sa ma schimb.

Nu mai sunt eu, cea de dinainte. 

Sunt o noua EU.

Caracter schimbat, gandire schimbata...

Exact. 

N-ai mai vorbit cu mine, sa aflii aceste lucruri..Te multumesti sa le aflii de la altii sau din blog.

Esti un trecut.
O amintire ce se tot intoarce...

Nu, nu este zi in care sa nu ma gandesc la tine.
Sa ma gandesc cum esti, ce faci, cum te simti...

Si va trece mult timp asa...

Fii dur, fii puternic. Eu sunt.

Si tu esti si ai fost... Si asa vei fi in continuare...

Ce-as vrea sa ma suni, noaptea tarziu, cum o faceai seara de seara...
Sa stam in telefon ore in sir, sa fumez pe geam cu tine... Sa nu ma auda Razvan...

Azi s-a schimbat ceva la mine.
Vrei sa aflii ce? Vrei sa aflii cum?
Cauta-ma!

Stii unde ma vei gasii... Intotdeauna, pentru tine...

luni, 21 aprilie 2014

Intersectia nedirijata...

Stii, cand esti mic, iti doeresti sa cresti. 

Acum c-ai ajuns la 18 ani, iti doresti sa resimti iar copilaria... Sa simti ca esti liber, singurul sentiment de gelozie era atunci cand prietenele tale nu te strigau sa iesi afara...

Acum ca ai ajunsla varsta cand trebuie sa simti toate durerile.. Si nu sunt putine... Vrei sa dormi ani buni, sa ajungi la cariera visata si cu familia dorita... Sa simti ca ai ajuns unde voiai.

Dar stii ceva?

In viata trebuie sa le simti pe toate, sa iti privesti trecutul cu mandrie, sa te privesti in oglinda si sa-ti spui "Sunt mandra de mine!!! Am ajuns unde mi-am propus. Am trecut prin multe probleme, dar am invins!"

Stii cum este varsta asta?
Daca nu sti, vei afla...

Cand eram mica, radeam de persoanele care se tot vaitau ca au nu stiu ce probleme.. Dar acum am ajuns sa le simt si eu.

Fiecare suflet trece prin greutati.
Suisuri si coborasuri.

Ca sa ajungi sus, trebuie sa si pici.
.
.
.

Am ajuns la un alt capitol...
Nu mai am material pentru blog, nu am mai scris demult...

Am atatea in minte, am atatea trairi sa le scriu aici..
Dar de fiecare data cand ma apuc sa scriu, uit tot... Nu ca uit, prefer sa nu-mi aduc aminte, ca sa nu o dau in plans.. Sa nu ajung la momentele acelea de melancolie.

Am simtit vreodata ca esti ca o povara?
Ca te simti un NIMIC acolo, cand undeva erai TOTUL...?

Simt ca nu mai fac parte din ceva ce am construit...

Am distrus suflete, am distrus amintiri.. Nu amintiri, ci vise am distrus...

Insa, respectul l-am avut mereu cu mine.

Ai vrea sa ajuti atata lume, sa deschizi porti pentru viitor...

Nu numai pentru tine, ci si pentru altii..

Esti prea buna cu lumea care nu merita. Cultivi numai ce este rau...

Nu, nu mai am idei, nu mai stiu sa construiesc fraze...

Sunt la o intersectie nedirijata... Din dreapta nu vine nimeni, atunci de ce mai astept sa dau prioritate? De ce nu trec aceasta intersectie?

Am uitat sa ridic ambreajul?

Am uitat sa apas acceleratia?

Sau ce?

.....

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Dat uitarii...

A trecut atata timp, atatea nopti pierdute, atatea zile planse. Atatea mesaje data si primite fara rost. Atata timp pierdut pentru ce?

Pentru ce sa te consumi?

De ce sa tratezi pe cineva cu prioritate, cand acel "cineva" te trateaza cu inferioritate?!

De ce sa dai o a doua, o a treia sansa, cand cineva asteapta sa o primeasca pe prima?!

Da, ok, iubesti, dar de ce sa iubesti pe cineva care te trateaza ca o soseta fara pereche?

Cand nu-si mai gaseste vreo pereche noua, sa te foloseasca doar cand are neaparata nevoie?

A fost a doua oara cand a  plecat de langa mine, m-a lasat intr-un colt al nimanui. Acolo m-a lasat, si acolo m-a gasit.
Toate prietenele mele mi-au spus ca se va intoarce la mine, ca tot la mine revine.
Dar eu mai rezist?

De ce l-as accepta?

"Vreau sa fim aceiasi oameni minunati impreuna din nou!"- mi-a spus...
Stii ce? Astea-s vorbe!!!

"Sa nu te mai prind cu el, sa nu te aud ca te impaci cu el!"...

Si auzind vorbele astea.. Eu deja ma gandeam la o relatie "interzisa".

Eu: Tata, eu am iesit prin oas.
Tata: Cu cine?
Eu: Cu fetele.- si-n secunda urmatoare apelez- "Gata iubire, poti venii sa ma iei dar pe alta strada, sa nu vada ai mei."

Ciudat... Cum noi doi ne faceam viitorul impreuna... Numai noi doi sa fim..si nimeni altcineva.

El a fost mereu doar cu vorbele. 
A facut si fapte... dar mi-a demonstrat ca..totul a fost planuit ca eu sa-l urasc.
Tot ce a facut a fost facut cu cap.
Sa ajung sa-l urasc.
Sa simt ca nici un scuipat nu mai pot da pe el.

Ah...

S-a intors la mine...

Dar eu?!
Mai am puterea de-al primii inapoi?

Un an de zile am asteptat acel moment in care sa simt ca paharul s-a umplut.
Si s-a si intamplat...

Am ales, am facut alegerea.. Si.. Si va fi buna! 

Intotdeauna imi va fi in minte...Si-n suflet. 
(Sper sa nu intre in blog. Sa vada.)

Eu, pe el.. il voi iubii.
Nu am cum sa dau un an de zile uitarii... 
Dar stii ce?!
Viata are suisuri si coborasuri. De ce sa-mi distrug viata la 18 ani, cand pot sa ma prefac ca nu-mi pasa si sa fie totul roz?

Si am putut, mi-am demonstrat mie insami ca POT!
Si am reusit!

Adio, iubirea mea!
:*