Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

joi, 10 ianuarie 2013

O frica de adevar




Sunt disperată. Nu știu unde mă duc, nu știu încotro voi ajunge, nu știu cum am ajuns până aici, parca am fost orbită, nu am fost eu.
Mă lupt să găsesc un răspuns...



Degeaba. Răspunsul pe care îl caut, îl voi descoperi când mă aștept mai puțin.
M-am săturat să mă tot mint. Îmi spun ca va fi bine, dar va fi oribil. Știu când voi pica, însa știu ca mă voi ridica.



A da vina pe altcineva decât pe tine, este dovada fricii. Ți-e frică să pici, ți-e teamă să nu fi respins de greșeli.
Însă, spunând adevarul și recunoscându-ți greșelile, răsplata vine și mai repede.



Nu este nevoie să faci rău doar de dragul de a râde de piedica cuiva.
Dacă poți face un bine, fă-l, nu ezita. Vei vedea că binele dăruit se va întoarce la tine. "E mai bine să dai decât să primești."


[Căutând în trecut, am dat peste această nereușită definire a sentimentelor ce le-am avut odată]

" Eşti la pământ. Eşti una cu pământul, toţi te calcă în picioare.

Crezând numai în tine
Am uitat complet de mine.
Cu inima rece
Arzând de ciudă
Uitată-n trecut
Greu de definit
Cu ochii speriați
Cu sufletul refugiat
Totul este neclar.

Nu mai existau umbre între noi.
Ca un coșmar demult uitat.
O amintire revenită.
Cu toate date uitării.
Simțind lacrimi amare-n ochi.
Tăcerea fiind furia liniștii.
Inima-mi este prada unei emoții ciudate.
Peste un pod de inimi trec
Le calc, le aud cum se zbat.
Un lac tăios de regrete le doboară.

Cerul este limita,
Iar asta e galaxia mea."