Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

joi, 31 mai 2012

Realitatea doborata



Este distrugator cand iti vezi aproapele doborandu-te. Sunt de nedescris sentimentele urii. Atunci cand toti iti intorc spatele, da-le un sut in fund. Am avut prea multe fapte bune de oferit si de facut, acum am pierdut. M-ai secat de tot. Persoane apropiate? Un prieten adevarat? HALAL EI!. Incepi sa realizezi ca cel mai bun prieten iti esti chiar tu!


In privirea care odata am crezut-o, vad acum numai ura implinita...
N-am sa rup in doua amintirile cu tine caci mi-e dor de baiatul care odata il iubeam.
Pamantul este rotund, iar eu pe tine te vad la fiecare colt.
Tu esti multumit ca dai gol, tu razi de mine ca o dau in bara, dar rad intr-un final ca dau bara gol.
Este trist cand tu vrei sa mor din acest vis.
Multi nu inteleg ce inseamna sa te schimbi.
Toti sunt niste soricei in ochii mei de vultur.
Nu ma suport din contra sunt fericita, caci daca nu eram ce sunt, nu eram barfita.
Tu ma barfesti, deci din respect ma p*s pe tine.
Vreau aripi sa ma pot inalta spre cer si sa va privesc cum va chinuiti.
Limita-i cerul, deci asta este galaxia mea.
Vreau doua cai bune in viata si-n felul asta nu va mai trebui sa aleg.
Vreau doua vieti sa pot sa fac ce vreau si atunci cand mor sa va privesc de sus.
Ma simt pierduta intr-o lume prea mare... Tentata sa calc totul in picioare.
Incep sa-mi dau seama ca nu e bine sa-mi pese...
Este vina mea si trebuie sa recunosc ca nu-s putine fapte bune.
Uneori nici eu nu ma mai inteleg.



miercuri, 30 mai 2012

Greutati sentimentale





Uneori facem lucruri ce apoi le regretam
Dar trecutul n-avem cum sa-l schimbam
Putem sa-ncercam dar e in zadar
Cel mai urat e ca gresesti pe plan sentimental
Incerc acum sa te chem inapoi
A ramas o amintire ce-a fost intre noi
Viata mea merge inainte cu sau fara tine
Oricum, sper sa gasesc din nou calea spre bine
Nu voi uita ca tu candva ai fost lumina mea
Regret inca o data ca s-a intamplat asa
Nu te-nteleg, de ce dureaza asa de mult
Ca sa te uit
Si s-o iau de la-nceput


Trec minutele pe langa mine, alerg catre ele ca macar sa mai prind un timp netrecut de mine... Incerc sa alerg catre trecut, clipele cu noi sa le retraiesc sa nu se mai schimbe nimic... Imi este dor de acele certuri ce le aveam dar si mereu treceam peste... Imi este dor de vanataile ce le ascundeam... 
Acum, privesc intr-un gol imens cu amintiri trecute... Te privesc pe tine cum odata erai... Dar acum nici nu te mai cunosc... Ai ales sa ma stergi de tot din viata ta, ai ales calea cea rupta, de-a ma bloca sa vorbesc cu tine... Ai ales... Sa ramai acolo...
Esti bine, sper sa fii si mai bine decat mine... Caci eu sincera, nu sunt. Esti cu acea fata, bravo. 
Esti aproape, dar te simt la mii de kilometri distanta... Dar defapt, nu te mai simt deloc, te vad acolo, la 20 de metri de mine, ma uit numai catre tine, disper! Ca imi aduc aminte odata eram a ta si tu al meu...
Dar acum, visele s-au terminat...


O melodie o tot ascult... Te rog, ascult-o cu atentie...


"Trec zilele nu stii ce sa faci unde sa fugi 
Astai viitorul atunci cand te plictisesti sa plangi
Iti doresti ca vagabondul sa se-ntoarca
Haha, n-am sa ma-ntorc niciodata
Am plecat si te-am lasat sa vad ce faci
Tu continui sa taci si sa-mi faci prea multi draci" [TU]



marți, 29 mai 2012

Prea tarziu pentru vise...




Si tu acum, nici buna nu-mi mai zici, cand ma vezi te-mpingi in perete, numai pentru a ma ocoli... Halal carater de-a ma infrunta...


Iti vine sa dai foc la tot si sa pleci ,e prea urat ..
Dar nici o cale nu te poate duce inapoi in trecut .

Iti vine sa te urci pe cel mai mare munte si sa strigi cat poti tu de tare "Acum ma auzi? Acum ma vezi? Sunt la inaltime si oricum as fi, voi pica, dar nu voi inceta sa te iubesc!"

Ajungi in viata ta cand trebuie sa-ti spui adevarul, ajungi in viata ta nici sa nu te mai crezi. Ajungi sa mergi in gol... Ajungi sa realizezi ca intr-o zi vei muri si ca ti-ai irosit intreaga viata crescand si invatand...

Ajungi sa iti dai seama ca practic traiesti intr-un film, ca nimic nu este cum ar trebui sa fie, ca totul se intampla contra cronometru... Timpul a devenit dusmanul tau de moarte...

Intr-un final, ajungi sa iti dai seama ca trebuie sa-ti colorezi viata, ca trebuie sa iti faci singur drumul spre viata, ia-ti un creion in mana si incepi a-ti vedea viitorul... Iti iese doar un cer total, viata ta se invarte din jurul soarelui... Felicitari, ti-ai descoperit drumul inflacarat..

Este un moment cand realizezi ca, desi te doare, trebuie sa lasi in urma persoanele pe care le iubesti si sa-ti vezi de drumul sortii tale...

Inchid ochii si te vad, cum tu demult ma priveai...
Si mi-e dor de tine... De... Noi la locul nostru...
Oare trebuie sa pierzi cand inca mai poti lupta?
Oare trebuie sa mai lupt cand deja ai castigat?
Cand simt ca nu ma mai pot ridica, inchid ochii te vad acolo, imaginandu-te acolo, m-am luptat cu tot sa pot sa ma ridic...
Oare ma mai crezi?
Mi-am pierdut increderea... Tu o aveai 100%... Dar acum s-a spulberat...
M-am luptat cu tot ce am putut, m-am luptat mereu... Dar am cedat cu tine. 

Inchid ochii spre visare, imaginea ta imi apare, imaginea ta din trecut o am in fata ochilor, suntem amandoi in curtea scolii, imi zambesti, ma iubesti, te joci cu mine... Dar, ma trezesc brusc, realizez ca eu sunt in curtea liceului singura... Tu nu mai esti...

Aici o ducem rau iar tu te uiti la drumul tau ..
Si iti dai seama ca ai luat-o gresit ,deci e naspa ..zau ..
Ai niste ani in spate ,trecut printre toate,din pacate ai putine rasplate ,lasi fapte neterminate.

Ce faci cand vezi ca viata ta nu chiar e asa cum credeai si realizezi ca ai prea putine din tot ce
iti doreai ..Iti amintesti ce visai ,prin ce ai trecut ,tot ce-a fost .

Ridic privirea rea ,vad lumina ,dispare feeric,
Sunt ca un bumerang care se intoarce in intuneric .. vesnic ..
Inconjurata de prieteni falsi ,oameni de nimic.


Poti pierde pe cineva in cateva secunde pe care le regreti o viata doar ca nu l-ai apreciat destul cand l-ai avut langa tine



luni, 28 mai 2012

Mintindu-ma...








"Am încercat să iubesc pe altcineva, am încercat să te scot din viaţa mea, am încercat să-mi iau gândul de la tine, dar orice aş face simt că mă mint pe mine . .."



Este timpul sa renunt, sa zbor, sa las in urma o cladire neterminata, sa urasc tot, sa reinviu, sa uit, sa ma prefac, sa nu mai privesc inapoi, sa mint, sa rad, sa dispar, sa nu regret, sa fiu altcineva, sa nu te mai caut, sa nu mai privesc intr-un gol infinit de dureri, sa-mi uit placerile, sa uit de toti si toate... Este timpul sa ma prefac ca mi-a ajuns atata durere... Incep sa ma retrag, poate... Incep sa incerc sa te uit... Incep poate sa nu mai folosesc telefonul... Sa stau cu degetul pe acel touch screen ce l-am uzat cu tine... Numarul tau de telefon, inca-mi zice "Formeaza-ma, nu evita... Trimite-i un sms... Chiar daca te va durea"... M-am lovit, am picat, m-am ridicat ca sa pot cadea din nou si mai dureros...

Vreau, sa te am iar langa mine, dar tu ai zis ca nu vrei niciunde cu mine...
Vreau sa te tin in brate pentru un ultim sarut, poate... Dar tu ma refuzi...
Vreau o ultima privire sa o am catre tine, dar tu nu ma lasi...
Vreau... Sa te am... Dar este tarziu... Mult prea tarziu...

Am avut probleme si batai cu timpul... Dar de fiecare data el a iesi invingator.. Lasandu-ma pe mine in durere de trecut, a fost de neinduplecat... El merge inainte... Dar revenind catre trecut inspre prezent... Facandu-ma sa imi amintesc amintirile frumoase petrecute cu bucurie...

Dar, ce mai pot face acum? Doar amintirile cu tine ma fac fericita, dar si o data trista.... Stiu ca odata le-am trait cu tine, fericiti.. Dar acum eu sunt trista...
Nu ma vei mai ierta... Stiu asta....

Crede-te-n cuvintele mele...



Multi spun ca trecutul trebuie lasat in urma. Toti spun sa traim pentru viitor in prezent...
Dar nimeni nu gandeste logic, ca fara un trecut nu esti tu. Deseori ma intreb, "Trecutule, de ce te strecori mereu in prezent, de ce nu stai unde iti este locul, de ce vrei sa ma vezi mereu trista cand ma gandesc la tine?"...
Dar apoi imi raspuns retoric "Daca nu as fi avut amintirile pana acum, nu as fi fost nimic... Am trait totul candva prezent. Am trait clipele acelea de fericire ale trecutului intr-un moment specific... Nu, nu mi-e teama pentru ce va urma, imi este teama pentru trecut... Ma simt izolata si capturata in trecut... Nu ma lasa libera pentru a-mi trai prezentul... Vreau a uita tot raul facut, daruit si avut... Vreau sa-mi amintesc numai clipele frumoase, de reala visare...si... Iubire. Nu pot sa cred ca tu, acum, pentru mine esti doar o amintire... Un trecut... Un... Nimic.. Te vreau langa mine...
"Visuri peste visuri...Imaginatia si-a luat zborul... Ideile cu tine nu se mai terminau... Gandurile despre tine se-nmulteau... Vreau sa te tin in brate, vreau sa-ti spun un ultim "Te iubesc si te voi iubi, indiferent cat de rau esti si cat de trecator este timpul, tu pentru mine esti tot si vei fi..."... Un simplu motiv am pentru a te vedea pentru ultima oara.. Mi-l acorzi?"
NU!!! [Raspunsul tau...]


Daca imi cer scuze acum, este prea tarziu... Daca nu imi cer scuze, fac rau... Daca intr-un final imi pare rau, nu este acceptat... Nu mai reprezint nimic pentru tine, sunt un lucru idiot... O tampenie ce s-a dezvoltat in 16 ani de crestere... Te implor... Fa-ma sa zambesc din nou... Zece minute imi sunt deajunse pentru a te mai privi o clipa in ochi si pentru a te tine in brate.. Si apoi, un ultim..."Adio cu regrete eterne...."
:-<

duminică, 27 mai 2012

Inevitabilul sentiment efemer



Am invatat sa rad, chiar si atunci cand durerea m-a luat de partea ei.
Am invatat sa zbor, chiar si atunci cand toti erau legati de pamant.
Am invatat sa cred, chiar si atunci cand nu se mai merita sa lupti.
Am invatat sa renunt, chiar daca puteam castiga.
Am invatat sa sper, chiar si atunci cand toata lumea ma doboara.
Am invatat sa lupt, chiar daca nu se merita.
Am invatat sa merg inainte, chiar si atunci cand drumul vietii este infundat.
Am invatat sa-mi colorez viata, chiar si atunci cand nu mai am culori.
Am invatat sa citesc printre randuri, chiar si atunci cand nu deschid o carte.
Am invatat sa ma prefac, chiar daca nimeni nu crede.
Am invatat sa omor, chiar daca lumea reinvie.
Am invatat din greseli, chiar daca poate mai gresec.
Am invatat sa ma uit in spate, chiar daca trecutul nu mai e ce-a fost odata.
Am invatat sa sper, chiar daca nimic nu e cum ne asteptam.
Am invatat sa vorbesc, chiar daca multi nu ma asculta.
Am invatat sa nu imi bat capul, caci multi nu merita.
Am invatat ce inseamna durerea chiar si atunci cand esti fericit.
Am invatat sa las capul jos, chiar daca trebuie sa merg inainte privind in fata.
Am invatat sa las de la mine, chiar si atunci cand am dreptate.
Am invatat sa te las liber, chiar daca tu erai deja.
Am invatat sa traiesc fara tine, chiar daca imi este foarte greu.
Am invatat sa imi ascund problemele interioare, chiar daca nimanui nu ii pasa.
Am invatat sa nu imi pese, caci nimanui pana la urma nu ii pasa.
Am invatat sa reinvat, din greseli facute, dar sperate ca nu refacute.


Am invatat sa cred, ca eu pentru tine, nu mai sunt nimic. Sunt un trecut irosit, banal de trecator. O floare atinsa cu inima, ofilita din ganduri spulberate ale unei iubiri grozav de idioate. Ucisa de cruzimea rautatii tale, de gandurile frumos aranjate de rautate, banalitati irosite, banalitati daruite...
Sunt unde nu am vrut sa fiu, sunt in trecutul tau... Acolo stiu ca odata am fost ceva... Stiu ca poate m-ai iubit, stiu ca acum acea fata ce te-a iubit si inca o face, nu va mai fi a ta...
Acum, daca ai vrea, in trecut sa te intorci, ma vei gasi moarta, inecata in oceanul ce l-am creat din cauza lacrimilor pierdute... Am secat.
Sunt cartea noua, nedeschisa... Ucisa in gunoiul aruncat din cauza vechimii...

sâmbătă, 26 mai 2012

Acum devine atunci...



A trecut ceva vreme de cand nu te-am mai simtit, de cand nu te-am mai simtit aproape de mine... De cand nu am mai simtit acel fior ce-l stiam ca esti al meu... Acum, cand treci pe langa mine am acel sentiment de pierdere interioara.. Cum te-am scapat ca si cand am lasat un caine turbat din lesa.. Si el a fugit nemaiuitandu-se in urma.. Si inca aveam, aveam sentimentul acela ca  data POATE te vei intoarce... Dar gandurile mele s-au spulberat, au fost ucise de realitate...
Au trecut patru luni de cand, ochii cu tine nu i-am mai dat. Si 4 luni in care nu te-am mai atins... Timp in care gandul mi-a tot stat la tine.. Dar tu, ai stat cu cealalta. [Si, adevarata cealalta... Nu figurat... Il mai cunosti?]
Am auzit ca pe mine m-ai sters in memoria ta... Ca nu mai reprezint nimic pentru fiinta ta... Ca am fost si sunt doar un trecut banal.. Ca ti-ai irosit acele luni cu una ca mine... 
Imi spuneai ca sunt copil... Prea copil... Atunci de ce ma faceai matura cand iti vorbeam adevarul si serios ?
Stii ca oamenii au doua fete...
Stii ca prezentul este si va fi intotdeauna infinit? Caci trecutul se intensifica iar viitorul se ucide... 
Eu, regrete nu am.. Pentru trecut? Niciodata...
Vreau sa iti multumesc ca m-ai schimbat, m-ai facut sa vad dincolo de peticurile omenirii... M-ai invatat ca nu totul este roz... Tu m-ai readus la viata... Dar de ce m-ai ridicat atat, ca intr-un final sa  ma dobori tu mai rau? Mi-ai spus ca fara o intamplare nu ma schimb... Mai este valabila dupa 4 luni de neintalnire? Schimbarea mea este radicala... Am invatat din greseli si o voi face...
Tu acum, esti trecut... Dar mereu amintit... 


Este viata mea si nu o pot schimba si voi continua sa trag cat pot de ea... 

vineri, 25 mai 2012

Un ultim cuvant


Un strain: De ce sunteti trista domnisoara?
Eu: Am pierdut cea mai pretioasa fiinta din viata mea...
El: Pe mama dumneavoastra?:o Imi pare asa de rau... :|
Eu: Nuuu! Nuu.  Persoana pe care am iubit-o cu adevarat... A plecat... Este cu alta fata acum...
El: Ah, atunci imi retrag cuvintele. ;). Cati ani aveti?
Eu: Merg pe 17 ani... De ce?
El: Si credeti ca la 16 ani cat aveti, viata dumneavostra se va sfarsi aici, ca avand nepoti candva, pe la 60 de ani inca o sa ma ganditi la aceasta persoana pe care spuneti ca o iubiti?
Eu: Nu...
El: Pai si atunci ce va tot pierdeti timpul aiurea pentru cineva trecator.. Abia ati calcat in viata.. Sunteti la inceput.. In loc sa va distrati, ca aveti varsta tineretii.. Dumneavoastra stati si plangeti dupa cineva care va intoarce spatele, dar se intoarce la dumneavoastra atunci cand are nevoie de ceva. 

Am realizat intr-un final cat de batjocorite sunt unele persoane de altele. 
Am aflat ca orice lucru intamplat, nu este de la sine si ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate...
Cunoasteti superstitiile ?
Ce se spune despre... Sa dau un exemplu... "Cand cineva stranuta de trei ori"... Ceva legat de noroc sau dorinta... Dar noi desconsideram aceste lucruri.. Dar mi s-a intamplat mie poersonal sa vad un pustan de vreo 10 ani, trecand pe langa mine stranutand de trei ori... |Si orice este posibil. Totul se intampla pentru un anume motiv. 
Stiti ca lucrurile marunte conteaza cel mai mult.
Cu cat te complici sa afli sau sa gasesti unele raspunsuri... Nu ajungi la rezultatul dorit, asa ca, lasa totul pe mana sortii, caci Dumnezeu le aranjeaza cum crede el ca este bine...

Cred ca m-am cam saturat sa te tot stresez, DNFD!!!!!!!!!!!!!!!!!!!. You told me today...
Ok, am inteles....
Scuze... 

miercuri, 23 mai 2012

Un suflet izgonit



Poti face un rau usor, Dar poti ajuta pe cineva foarte greu.
Intorci spatele la cineva care intr-adevar te-a facut sa suferi candva, dar nu crezi ca oricine merita o a doua sansa?
Tu crezi ca oricine face greseli nemaiindreptand prostia facuta. 
Tu crezi ca toti suntem prosti si tu esti cel superior.
Te crezi atat de tare cand vine vorba de mine, spuneai unele lucruri pe care nici nu le gandeai si cand iti intorceam vorba, nu stiai ce sa mai raspunzi. Nu stiai ce vrei defapt.


Gata, m-am saturat sa fiu buna cu toti. Ajut pe fiecare, caci stiu ca la o fapta buna ti se intoarce alta.  Dar fara un bine nu vine un rau... Viata este si alba si neagra, un bun si un rau.
Apropo, vina este intotdeauna la mijloc. Nu este vina numai a lui sau a ei. 
De ce oamenii buni sunt luati peste picior?
De ce cand vrei sa ajuti ti se pune o piedica?
Parca as vrea sa nu mai fac parte din lumea asta... Simt cum toti ma urasc, cum ma evita... Daca el, cand trec pe langa el se baga in perete numai sa  ma evite...Ce rost mai am, cand am facut persoana pe care am ajuns s-o iubesc, sa ma urasca...?


Stiu ca uneori este prea tarziu...Dar hai sa facem posibila realitatea...
Ia un borcan scrie pe el SPERANTE - da-i si umple

Si frate...grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.





De obicei nu crezi pana nu vezi cu ochii tai daca se poate...

Ca visele devin realitate.


Cand visele devin realitate


O sa vezi cu ochii taï daca se poate...




Bum ! Visam ca dragostea e simpla si trece
Si nu te lasa rece cand o vezi ca umbla cu zece.
Crezi ca nimeni nu'ntelege ? E doar in capul tau.
Visam ca'i ultima oara si nu se'ntampla din nou.
Visam ca nimeni nu se schimba cand ai ceea ce'ti doresti
Si n'ai de cin' sa te feresti, si ai cu cine sa vorbesti.



De ce sa regreti unele lucruri pe care ai avut ocazia sa le faci dar ai renuntat?


Mi-ai facut gaura in carapacea groasa in care ma ascundeam, sunt moale in interior... Dar tie nu ti-a pasat si inca nu-ti pasa... Acum ca ai ajuns sa afli cum sunt in interior, m-ai lasat cu scutul spart in realitatea dura nepasatoare. Cum sa fii atat de egoist?!

marți, 22 mai 2012

Facandu-ma sa sufar, te vezi implinit?



"M-am trezit aproape de momentul decisiv, cu un trup firav si o minte neantrenata. Ma zbat sa reintru in ritm, acum e momentul ce l-am asteptat, ma ridic acum sau niciodata." @C.
Timpul e ciudat de trecator si amintit. Lucrurile greu de uitat sunt permanente. Persoanele reci ne atrag enorm si dam cu piciorul la bunatate, realizand intr-un tarziu timpul aiurea irosit pentru ceva nemeritat. Cuvintele spuse-n gluma deobicei au farmecul idioteniei, spunand minciuni adevarate crezand in realitatea fabulosului. Faptele mici sunt defapt pretioase, desconsiderand lucrurile  marunte, realizam gandirea proasta ce o credem zicand si aratand lumii intregi cat de superiori ne credem, chiar daca toti suntem inferiori.
Cand crezi ca ai toata lumea la picioare, realizezi ca ai calcat intr-un rahat de care cu greu te cureti. O data ajuns in varf, vei pica curand, nimeni nu te baga-n seama cand esti jos, iar fiind la inaltime, toti te vor cobori tragand cu cruzime si gelozie de tine.
Poti spune multe, caci a vorbi e indiferenta, dar nu poti arata afirmatia spuselor ce le sustinem netinand cont de realitate.
Cand crezi ca toti iti vor binele, cand toti iti sunt aproape si prieteni, realizezi ca nu ai pe nimeni defapt si crezand in oricine te afunzi din ce in ce mai mult in oceanul fara fund al ignorantei si depresiei.
Reusesti sa iti cunosti persoana interioara doar atunci cand cauti cu disperare raspunsurile intrebarilor puse de tine ce tin de sufletul tau.
Te refugiezi in propria lume creata din pricina ori a suferintei ori a unei pierderi, realizezi timpul trecut al vremii neuitarii. Cand simti ca lumea este rece, prietenii te dau la o parte, familia te uraste, persoana pe care o iubesti cu adevarat iti intoarce spatele...simti cum pamantul te inghite nemaivrand sa faci parte din lumea aceasta si ca ai vrea sa scapi de toti si toate...Nu mai ai niciun rost aici...


Se deschid portile imaginatiei catre o alta lume, cea a trecutului pe care noi o consideram mult mai valoroasa decat cea prezenta, cand cadem dintr-o piedica.


Am invatat jocul cartilor inca de mica, am invatat ca intr-un final cartile se intorc si pe fata, intorcandu-le cand nimeni nu se asteapta, te apropii de momentul interior al tau pe care nu l-ai cunoscut niciodata...

luni, 21 mai 2012

Traiesc trecutul in prezent...



Parea a fi un vis, un basm, unde totul este frumos fara nicio tristete.  
In prima zi cand te-am vazut m-ai atras. A doua zi n-ai mai scapat de mine, in a treia zi tu ma stresai... Au continuat luni de prietenie iubita. Erai pentru mine tot. Frate, sora, tata... Erai ingerul meu. Te stiam aproape, oricand aveam nevoie de tine, tu erai acolo pentru mine.
Primul nostru sarut... Apoi urmatorii N... Nu stiu cum m-ai facut sa tin atat de mult la tine intr-un timp scurt, apoi avansand in viitor, am inceput chiar sa te iubesc...
Multi oameni rostesc aceste cuvinte fara pic de teama sau luand totul in gluma, dar eu stiu ca stii cat te mult pot tine eu la tine.


Inca traiesc in trecut, dar fara tine. Traiesc trecutul cu ajutorul amintirilor cauzate de tine si de timpul petrecut amandoi... Tu te mai gandesti la mine? Ma mai tii minte?
Ai zis ca aveai atatia nervi de ai dat cu pumnul in usa bucatariei, ai zis ca aproape ai plans, ai zis ca imi vei sopti ceva la ureche dar ai uitat atunci... Ai spus multe..si mi-am pus mula baza pe cuvinte... Atunci ma doborai doar cu doua trei cuvinte spuse in gluma...


Mai tii minte cand jucam zm? Sau clasic? Te luasem in brate incet si tu ti-ai rezemat capul de bratul meu... [Spunand cuvintele astea, m-au trecut fiorii si lacrimile... ]
Sau
Geamul...
Usa...
Aceste cuvinte le tot rosteai...


Pentru mine totul este trecut in prezent... Traiesc trecutul si acum...
Treci pe langa mine mi te imaginez cum odata vorbeai cu mine... Acum "Lasa-ma"...
Tot nu inteleg de ce te comporti asa de urat...


Sa stii ca nu mi-e usor fara tine... Dar m-am obisnuit cu amintirea ta in cap si macar cu aceea sa mai simt fiorii ce odata ii aveam...


De ce ai ales sa pleci?
Mi-am spus pa, dar nu cum mi-am mai spus...
Caci tu acum focul din mine l-ai stins.. :-<


Si ma ridic caci am cazut putin pe ganduri... Tu inca esti in ele..


Am doar o singura intrebare, se mai poate sa imi mai vorbesti, sa ne vedem, sa te simt aproape?



vineri, 18 mai 2012

I still love him, damn it...



Nu mai e loc de mine in viata ta, nu mai este gandul tau la mine, nu te mai gandesti la persoana ce sunt, tu te gandesti la persoana care odata am fost...
Omul este intr-o continua schimbare, invata din greseli, imbunatateste viitorul luand ca exemplu trecutul. Stiu, stiu ca eu am gresit, chiar de doua ori. Stiu ca te-ai saturat sa ma tot ierti... Dar eu inca lupt acum.. Chiar daca sansele recuperarii sunt la minus infinit... Vreau doar sa stii ca ai fost, esti si vei ramane in sufletul meu o parte foarte mare...
Chiar daca eu pentru tine tine sunt zero barat, tu pentru mine esti lumea mea.
Ultimile luni petrecute fara tine, au fost gen un iad inflacarat pentru lumea mea... Vroiam parca sa ma trezesc din fabulos pentru realitate, vroiam sa realizez si eu ca eu nu mai reprezint nimic pentru tine, vroiam sa imi dau seama si sa fac diferenta dintre lumea cu tine si fara tine... Dar pentru mine si in ziua de azi lumea realitatii o traiesc intr-un film. Tot nu pot sa cred ca ai plecat. 
Dar tu, esti acolo cu fata aceea, eu sunt aici...
Hmmm... Ieri... Te-am vazut cred ca pentru ultimile dati, caci tu vei pleca din liceu, eu la fel, lumile noastre nu se vor mai intersecta... Eram amortita ieri.. Cand reveneam in clasa din pauze, tremuram toata. Si imi tot imbinam trecutul cu acum. Cum atunci era frumos si acum...fara cuvinte.


Mai este putin si este ziua ta, anul trecut in vara, vroiam sa prind ziua ta cu tine... Nu stiu de ce... Pur si simplu... Dar lucrurile s-au indoit, drumurile s-au despartit... 
Scuze pentru tot.
Un calduros si mai ales iubit La Multi Ani de la mine... Fata care stiu ca odata te-a facut sa plangi prin luna noiembrie. [Stii usa bucatariei?!]... 
:-<

miercuri, 16 mai 2012

Drumul neintoarcerii...


Inchid ochii si-mi imaginez trupul tau care pentru mine este perfect, privirea ta aceea care stiai ca-mi place mie mult cu ochii aceia mici chinezi in care o culoare specifica tie ii dominau, parul acela ce-l strangeam cu pasiune sarutandu-te gingas, buzele acelea care se colorau in mov dupa muscaturile mele, gatul care eu mereu il uzam sarutandu-l, mainile tale care ma atingeau incet luandu-ma in brate linistit.... Toate lucrurile acestea mi le imaginez acum, cand odata le-am simtit cu tine... 
De ce continui sa-mi fac rau inca gandindu-ma la clipele frumoase cu tine?
Gandesc, ca acum sunt trista si-mi imaginez bucurie o sa imi fie mai bine. Dar nu, nepasarea se dilata, se dezvolta o data cu mine, o data cu inaintarea timpului...
De ce acum cand te vad te simt atat de departe dar tu esti la 2 metri de mine? Si gandesc ca odata ai fost al meu si eu a ta...

Mi-am neglijat sufletul, mintea, prietenii, familia.. Dar cel mai egoist a fost ca te-am neglijat pe tine.
Acum cand este prea tarziu ca am ralizat ca ceea ce-am facut a fost tarziu... Ma obosesc cautand raspunsuri la niste intrebari inutile..
"De ce nu mai este al meu?
De ce este cu alta fata?
De ce m-a sters de tot din viata lui?
De ce nu mai vorbeste cu mine?
De ce vrea sa ma uite?
Etc"
Intrebari la care am doar un singur raspuns... "EU AM FOST SI SUNT DE VINA PENTRU TOT!!!"

Acum drumul inceput de tine, nu are cale de intoarcere, as alerga inaintea ta pentru a-ti face o carare in care sa te intorci 180 de grade pentru a ma vedea acum... Vreau sa ma vezi cum am ajuns din cauza pierderii tale. 

Nu credeam ca vei fi ceva efemer, nu credeam ca sfarsitul avea sa vina asa de repede. Nu am fost pregatita pentru a te pierde sau pentru a ma intari pentru suportarea pierderii a ceva ce am iubit si iubesc cu adevarat...

Mi-am urmat de fiecare data drumul ce l-am descoperit singura arzandu-mi propria piele pentru a le incerca pe toate. Nu mi-am neglijat viitorul si destinul. Poate doar mi-am plans singura de mila, dar intr-un final am realizat ca totul se intampla pentru un scop, asa ca am continuat sa merg inainte pentru a vedea ce mi-a rezervat ceata din fata mea mergand tot inainte. 
Nu fac ca nimeni, caci ascultand de altcineva si iesind contrariul, ma voi intreba singura "De ce am fost asa de tembela sa  fac ca ala?"... Asa ca fac totul ca mine... Asa nu voi reprosa nimanui greselile facute de mine...

marți, 15 mai 2012

Amintiri...



Am in fata mea o oglinda. Imi privesc reflexia... Privesc in spatele meu, imi vad trecutul vechi... Trecutul fericit pe care odata l-am trait bucuroasa nestiind ce va urma...
Ma vad copil. Stau afara cu fetele... Ne jucam tot ce ne trecea prin minte. Ne suparam una pe cealalta, dar dupa 5 minute ne impacam la loc, caci bucuria era mai presus de orgoliu...
Acum ma privesc in prezent... Nepasarea m-a capturat, trisistetea ma domina, ironia e mult mai superioara decat amabilitatea ce n-o pot avea...
Imi este dor de copilul naiv care odata eram.
Imi este dor sa fac lucruri care nu ma dureau.
Imi este dor sa nu imi fie frica de nimic.
Imi este dor de prietenii aceia care, chiar neavand telefon, stiam unde sa ne gasim.
Imi este dor de copilaria fericita si trecatoare.
Imi este dor sa fac lucrurile care imi treceau prin minte, stiind ca nu voi suferi.
Imi este dor de vechea eu...


Acum stau si ma gandesc cum de-a a trecut timpul asa de repede, cum fiecare minut trece si eu nici nu-l bag in seama, cum prezentul este infinit, trecutul se mareste iar viitorul se diminueaza... Parca vroiam sa fac mult mai multe, vroiam sa trec prin tot ce puteam tine...
Dar acum ma uit la mine, poza facuta dintr-un trecut anterior, imi spune ca nu sunt cum vroiam sa fiu... Sunt un monstru cu chip de om, o fiinta umana care are asunse multe in interior...


Nu aveti dreptul de-a ma judeca, imi cunoasteti numele, imi cunoasteti familia, cunoasteti liceul unde invat, ok, dar nu-mi cunoasteti interiorul. Toti incep a critica orice persoana care-i trec prin cale, si la randul lor sunt criticati. Cand toti se schimba, ma schimb si eu, cand toti plutesc si zboara, devin mai greu....
Voi, daca nu-mi cunoasteti visurile, nu aveti cum sa mi le ucideti. Sunt nepasatoare. Sunt alba-neagra. Va afirm tot ce vreti, dar eu imi ascult instinctele. Nu-mi mai pasa de nimic.
Dar stiti ca in spatele oricarui "Nu-mi pasa!"...exista si o emotie. Cu totii avem suflet... Nu putem fi ca stanca. Grei si reci. Soarele ne incalzeste... Nimic nu este la fel.

luni, 14 mai 2012

Cum as putea eu sa uit, dar tu imi mai amintesti?



Am atatea amintiri frumoase petrecute cu tine, dar sa nu uitam si certurile din fiecare saptamana... Nu exista zi in care sa nu ne certam, dar de fiecare data ne impacam...
Am atatea imagini cu tine in mintea mea... Bune si rele..
Am atatea bucurii legate de tine...
Ai fost totul pentru mine...
Dar acum totul s-a terminat...

Iti mai aduci aminte prima zi in care te-am vazut? Ai coborat din masina si erai atat de simpatic, tremuram toata in ziua aceea, nu stiam cum sa ma bag in seama cu tine, ba chiar ma prosteam, paream a copil, dar tu erai serios... M-am simtit cam aiurea atunci.
Dar n-am renuntat. Iti luasem id-ul, vorbeam cu tine frumos, tu la fel, serios... Dar n-am renuntat.
Zi de zi ne vorbeam, minut de minut ne trimiteam mesaje.. Ba chiar erau luni in care ni se terminau mesajele... 10.000 de mesaje erau deja consumate nici in aproape 3 saptamani... Ce vremuri..
Iti mai aduci aminte ziua cand ne-am vazut prima data? Era o zi de marti, chiar dupa zilele in care am fost la mare... Ti-o mai aduci aminte? Pentru mine a fost inceputul...
Iti mai aduci aminte cand m-am lovit singura de coltul unei mobile si tu ma faceai berbec, daca stricam mobila?
Iti mai aduci aminte cand ne suparam unul pe celalalt, apoi dupa 5-10 secunde ne reveneam?
Iti mai aduci aminte ce planuri ne faceam noi legate de viitor, legate de trei  dimineata? =].  Haha.
Iti mai aduci aminte cum ne prosteam ca niste copii care aveau 2 ani?
Iti mai aduci aminte cat de des te suparam? Dar tu mereu ma iertai si imi spuneai "Daca as fi facut ce ai zis tu"?.. Caci eu scoteam tot ce imi venea pe gura =].
Iti mai aduci aminte la meci cand mi-am rupt degetul?
Iti mai aduci aminte cand m-am suparat ca ai zis tu ca nu-s buna la handball? Iar apoi tu ma impacai spunand ca doar glumesti.
Iti mai aduci aminte ca te-ai obisnuit cu mine sa te trezesc in fiecare dimineata cu  cate vreun sms? 
Iti mai aduci aminte vorbele acestea: "Eu: Pupa-ma!" "Tu: Nu meiti." "Eu: Bine..." "Tu: :*".
Iti mai aduci aminte cum ma tachinai mereu?
Iti mai aduci aminte vorba "cealalta"?
Iti mai aduci aminte muscaturile?
Iti mai aduci aminte privirile?
Iti mai aduci aminte saruturile?
Dar auzi, iti mai aduci aminte de noi doi?
Tu m-ai uitat, eu iti voi purta iubirea in sufletul meu pentru totdeauna... :-<

sâmbătă, 12 mai 2012

Intrebari puse neavand raspuns...



Trecutule, ramai unde esti. Te rog frumos. Incep a uita ziua de ieri si incep a spera pentru ziua de maine.. Pentru acum doar traiesc.
Dar, te implor, daca stii ca esti trecut, ramai unde iti este locul. In prezent sa nu te mai intorci vreodata.
Cu tine pot vorbi, tu ma intelegi, dar amintirilor? Cum sa le pot cere sa se stearga? Parca mi-as dori sa am un burete cu care sa sterg tot ceea ce nu mi-a placut. 
Dar daca o iau putin logic, trecutul l-am trait odata prezent, si cand amintirile de acum traite in trecut isi fac aparitia in prezent, ma distrug. In trecut le-am facut cand eram fericita.. Nu regret nimic. Caci am invatat sa sper, sa rad, sa plang, sa iubesc, sa cred, sa imi fie dor... Am invatat sa traiesc fara tine.. Nu imi este usor...


De ce nu mi-ai zis ca intr-o zi vei pleca? De ce nu m-ai invatat sa traiesc fara tine?
De ce ai plecat cu capul in jos?
De ce acum nu mai vorbesti cu mine?
De ce acum ma eviti?
De ce cand ma vezi intorci directia?
De ce te comoprti ca si cum as fi ultimul om, dar cand eram cu tine, ma simteam in al 9-lea cer...
De ce nu ma infrunti?
De ce m-ai sters din viata ta ca pe un lucru bun de nimic?
De ce esti asa cretin sa faci acele fapte?


Stii cat ma dor?
Stii ca multe din faptele mele, pentru tine le-am facut...


Prost...
:-j

miercuri, 9 mai 2012

Iti mai aduci aminte?



Vezi? Poza este facuta acum 5 minute. Am avut doar un singur gand la tine si lacrimile deja si-au facut aparitia...
Stii ca lacrimile sunt 1% apa si restul sentimente?


Vreau, deci chiar imi doresc sa mai aud acele cuvinte, "Ne vedem maine?"... Vreau sa se intample... Vreau sa-ti spun unele vorbe si apoi sa te las in lumea ta de foc si eu in lumea mea de gheata...
Vreau doar sa te imbratisez pentru ultima data...
Sa te simt cum odata ai fost langa mine...
Vreau pentru ultima data...


Dar stiu ca nu se mai poate... Tu ai plecat deja.. Esti mult prea departe de mine sa te mai intorci din drum si mie imi este greu sa te ajung...
Nu-ti cer sa treci si sa uiti tot... Iti cer doar jumatate de ora sa ma lasi sa te mai privesc indeaproape cum candva o faceam...


Vezi poza? "Pis ochii"... Odata tu spuneai...
Radeai ca plang...
Dar sa-ti spun ceva... N-am mai plans demult. Doar azi dimineata pe la 3 ce am inceput sa vars cateva lacrimi... Nu stiu ce m-a apucat...

Imi este tare dor de tot...
Tu iti mai aduci aminte?

marți, 8 mai 2012

Un vis neimplinit



Ora trei dimineata... O ora tipica somnului obisnuit pentru fiecare din fiintele umane...
La ora trei dimineata eu plangeam ca nu puteam adormi. Nu puteam sta linistita... Mii de ganduri si imagini aveam. Eram asa de nelinistita si trista...
Pana intr-un final am adormit...
Un vis, poate un cosmar am avut... Am plans in somn...m-am trezit cu ochii incercanati, umflati.. Nu mai puteam...


In vis, erai cu mine. Stateai cu mine. Erai in casa mea. Acolo iti era locul. Dar cand s-a terminat tot, ai plecat. Eram asa de fericita cand erai cu mine, dar cand te vedeam ca-ti strangi lucrurile mi se rupea sufletul in doua, nu vroiam sa pleci, nu vroiam sa ma lasi singura printre straini. Nimeni nu ma stia ca tine...
Dar tu deja plecasei fara a te mai uita in urma sa ma vezi picata ruginita din cauza lacrimilor ce le varsasem...
Au trecut trei luni de cand n-ai mai dat ochii cu mine, eu in acest timp, nu te-am uitat. Ba cu atat mai rau, in fiecare zi ma tot afund in ganduri cu tine... Mi-e dor.. Stii?:|
Eram intr-o zi afara, eram cu niste fete, apoi niste baieti au aparut dintr-o data in fata noastra.. Nu i-am luat in seama.. Dupa cateva secunde toti au disparut  cu exceptia mea. Am fost singura intr-un timp scurt, caci apoi doua dintre fete au venit inapoi la mine...
Erau schimbate total... Dar eu nu mi-am dat seama... Ne jucam, eu alergam cat puteam de tare, si ele ajungeau la mine doar cum clipeam eu ochii... Nu mai erau fiinte umane. Fata lor era verde, ochii vineti, parul ciufulit, hainele rupte si murdare... Nu mai erau ele... 
Vroiau sa ma prinda si sa ma schimbe ca ele... M-am impotrivit, atunci au aparut si baietii si restul fetelor... Am luptat cu ei. Am fugit cat am rezistat... Intr-un final am scapat de ei.. Eram intr-o pustietate eterna.. Toti erau zombii.. Eu eram singura fiinta umana.. Trec pe langa o casa in pustietate....intru in ea, intr-o camera, si vad o persoana legata la maini, ochi, gura, picioare, asezata la coltul camerei... Erai tu. :|...
Te-am eliberat, mi-ai multumit frumos uitandu-te in jos... N-am zis nimic.. Doar ca plangeam cu lacrimi enorm de mari...
Si... La sfarsitul visului... Te-ai schimbat... Din rau in bine... Am fost asa de fericita... Cum sentimentele acelea distruse s-au transformat instantaneu in unele in al 9-lea cer... Ma simteam implinita...
Dar am realizat intr-un tarziu ca totul a fost doar un vis... Nu mi se va intampla mie sa fi iar bun cu mine...


Eu inca traiesc intr-un film... Nu pot sa cred ca nu mai esti in viata mea, nu pot sa cred ca ma urasti atat de tare.. Nu pot sa cred ca vrei sa ma uiti.. Si ca ai reusit... Inca sper... Inca doresc sa mai traiesc acele clipe...