Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

miercuri, 16 mai 2012

Drumul neintoarcerii...


Inchid ochii si-mi imaginez trupul tau care pentru mine este perfect, privirea ta aceea care stiai ca-mi place mie mult cu ochii aceia mici chinezi in care o culoare specifica tie ii dominau, parul acela ce-l strangeam cu pasiune sarutandu-te gingas, buzele acelea care se colorau in mov dupa muscaturile mele, gatul care eu mereu il uzam sarutandu-l, mainile tale care ma atingeau incet luandu-ma in brate linistit.... Toate lucrurile acestea mi le imaginez acum, cand odata le-am simtit cu tine... 
De ce continui sa-mi fac rau inca gandindu-ma la clipele frumoase cu tine?
Gandesc, ca acum sunt trista si-mi imaginez bucurie o sa imi fie mai bine. Dar nu, nepasarea se dilata, se dezvolta o data cu mine, o data cu inaintarea timpului...
De ce acum cand te vad te simt atat de departe dar tu esti la 2 metri de mine? Si gandesc ca odata ai fost al meu si eu a ta...

Mi-am neglijat sufletul, mintea, prietenii, familia.. Dar cel mai egoist a fost ca te-am neglijat pe tine.
Acum cand este prea tarziu ca am ralizat ca ceea ce-am facut a fost tarziu... Ma obosesc cautand raspunsuri la niste intrebari inutile..
"De ce nu mai este al meu?
De ce este cu alta fata?
De ce m-a sters de tot din viata lui?
De ce nu mai vorbeste cu mine?
De ce vrea sa ma uite?
Etc"
Intrebari la care am doar un singur raspuns... "EU AM FOST SI SUNT DE VINA PENTRU TOT!!!"

Acum drumul inceput de tine, nu are cale de intoarcere, as alerga inaintea ta pentru a-ti face o carare in care sa te intorci 180 de grade pentru a ma vedea acum... Vreau sa ma vezi cum am ajuns din cauza pierderii tale. 

Nu credeam ca vei fi ceva efemer, nu credeam ca sfarsitul avea sa vina asa de repede. Nu am fost pregatita pentru a te pierde sau pentru a ma intari pentru suportarea pierderii a ceva ce am iubit si iubesc cu adevarat...

Mi-am urmat de fiecare data drumul ce l-am descoperit singura arzandu-mi propria piele pentru a le incerca pe toate. Nu mi-am neglijat viitorul si destinul. Poate doar mi-am plans singura de mila, dar intr-un final am realizat ca totul se intampla pentru un scop, asa ca am continuat sa merg inainte pentru a vedea ce mi-a rezervat ceata din fata mea mergand tot inainte. 
Nu fac ca nimeni, caci ascultand de altcineva si iesind contrariul, ma voi intreba singura "De ce am fost asa de tembela sa  fac ca ala?"... Asa ca fac totul ca mine... Asa nu voi reprosa nimanui greselile facute de mine...

2 comentarii:

  1. Vreau sa cred ca nu e in totalitate vina ta! Si ca nu meriti deloc starea si soarta aceasta!:(
    Oricum, eu ma intreb, oare cate resurse mai ai, pentru ca vii de fiecare daca cu idei si stari noi!:-<
    Imi place mult acest fragment:"Acum drumul inceput de tine, nu are cale de intoarcere, as alerga inaintea ta pentru a-ti face o carare in care sa te intorci 180 de grade pentru a ma vedea acum... Vreau sa ma vezi cum am ajuns din cauza pierderii tale."
    E trist, si desi nu vreau sa mai vad multe persoane asa, imi place pentru ca ma reprezinta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am, defapt am avut o singura fiinta care m-a inflorit cu scrisul, cu sentimentele. Si aceasta fiinta este El..protagonistul blogului meu.
    Din el mi s-au dezvoltat tot ceea ce am scris eu. Multe idei am cand ma gandesc acolo...
    Niciodata aceasta "resursa" nu va pieri.. Caci iubirea mea pentru el inca traieste intr-un univers negru.. Dar este acolo si va ramane.
    Cu totii trecem prin asta o data si o data...
    Multumesc frumos pentru tot. :*

    RăspundețiȘtergere