Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

marți, 8 mai 2012

Un vis neimplinit



Ora trei dimineata... O ora tipica somnului obisnuit pentru fiecare din fiintele umane...
La ora trei dimineata eu plangeam ca nu puteam adormi. Nu puteam sta linistita... Mii de ganduri si imagini aveam. Eram asa de nelinistita si trista...
Pana intr-un final am adormit...
Un vis, poate un cosmar am avut... Am plans in somn...m-am trezit cu ochii incercanati, umflati.. Nu mai puteam...


In vis, erai cu mine. Stateai cu mine. Erai in casa mea. Acolo iti era locul. Dar cand s-a terminat tot, ai plecat. Eram asa de fericita cand erai cu mine, dar cand te vedeam ca-ti strangi lucrurile mi se rupea sufletul in doua, nu vroiam sa pleci, nu vroiam sa ma lasi singura printre straini. Nimeni nu ma stia ca tine...
Dar tu deja plecasei fara a te mai uita in urma sa ma vezi picata ruginita din cauza lacrimilor ce le varsasem...
Au trecut trei luni de cand n-ai mai dat ochii cu mine, eu in acest timp, nu te-am uitat. Ba cu atat mai rau, in fiecare zi ma tot afund in ganduri cu tine... Mi-e dor.. Stii?:|
Eram intr-o zi afara, eram cu niste fete, apoi niste baieti au aparut dintr-o data in fata noastra.. Nu i-am luat in seama.. Dupa cateva secunde toti au disparut  cu exceptia mea. Am fost singura intr-un timp scurt, caci apoi doua dintre fete au venit inapoi la mine...
Erau schimbate total... Dar eu nu mi-am dat seama... Ne jucam, eu alergam cat puteam de tare, si ele ajungeau la mine doar cum clipeam eu ochii... Nu mai erau fiinte umane. Fata lor era verde, ochii vineti, parul ciufulit, hainele rupte si murdare... Nu mai erau ele... 
Vroiau sa ma prinda si sa ma schimbe ca ele... M-am impotrivit, atunci au aparut si baietii si restul fetelor... Am luptat cu ei. Am fugit cat am rezistat... Intr-un final am scapat de ei.. Eram intr-o pustietate eterna.. Toti erau zombii.. Eu eram singura fiinta umana.. Trec pe langa o casa in pustietate....intru in ea, intr-o camera, si vad o persoana legata la maini, ochi, gura, picioare, asezata la coltul camerei... Erai tu. :|...
Te-am eliberat, mi-ai multumit frumos uitandu-te in jos... N-am zis nimic.. Doar ca plangeam cu lacrimi enorm de mari...
Si... La sfarsitul visului... Te-ai schimbat... Din rau in bine... Am fost asa de fericita... Cum sentimentele acelea distruse s-au transformat instantaneu in unele in al 9-lea cer... Ma simteam implinita...
Dar am realizat intr-un tarziu ca totul a fost doar un vis... Nu mi se va intampla mie sa fi iar bun cu mine...


Eu inca traiesc intr-un film... Nu pot sa cred ca nu mai esti in viata mea, nu pot sa cred ca ma urasti atat de tare.. Nu pot sa cred ca vrei sa ma uiti.. Si ca ai reusit... Inca sper... Inca doresc sa mai traiesc acele clipe...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu