Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 14 aprilie 2013

Ignoranță și nepăsare




Vezi ce văd și eu?
Nu, cum pot întreba asta, când eu simt ceva și tu altceva.
Când tu crezi în altcineva și eu cred în tine.
Când tu nu ești acolo, dar eu sunt.
Când tu pleci i eu rămân pe loc.
Când tu ții în brațe orgoliul și eu îl țin în lesă.

Nu înțeleg comportamentul. Și sinceră?! Mi-e și frică să știu ce-i în sufletul lui. Nu vreau să știu. Știu că-mi fac și mai mult rău.
Am încercat să nu îmi mai pun întrebări la care răspunsul lor mă vor durea.

E noapte și e târziu. Rămân de pază la porțile trupului și a sufletului. Fără intruși și fără  nepoftiți. Am grijă de tot ce e al meu.
La un moment dat, un străin îmi apare la poartă. Vorbea cu fraze neterminate și sensuri neclare.
Nu reușeam cu adevărat să-l înțeleg.
Deși, fiecare cuvânt din fiecare frază, se continua cu primele cuvinte din frazele ce urmau.
Era un joc. Era un înțelept. Apoi, a dispărut. Odată cu el, magia s-a dus.

E așa ciudat, cum un străin dă un sfat, și cei apropiați îți vor răul...

Cu orgoliul, calci în picioare și persoanele dragi...


sâmbătă, 13 aprilie 2013

Realitate



Simți? Da, aceste ace ce-ți străpung trupul. Te iau deodată. Nu știi de unde și când vin. Mă doare. Nu vor să înceteze să se înfigă până la os, până îmi curge sânge. Deși nu văd sângele, curge neîncetat. 
Tremur de fiecare care dată când acolo mă gândesc.
Mi-am apăsat ochii cu mâinile, dar imaginile nu voiau să se șteargă.
Sunt ca o amintire întipărită în memoria unui copil. Niciodată nu vor dispărea.
Unele lucruri se uită, dar ce îți dorești cu adevărat să nu mai știi, acelea rămân permanente în mintea ta...

Nu e în fața mea, dar îl simt și văd aproape. Merg în spatele lui. Mergeam ca vrăjită și nimic nu mă oprea în loc... Dar... Odată cu el, iluzia se risipi.
Nu mai eram cum eram cândva.
Însă, de fiecare dată când vreau să-mi fie și rău și bine, mă gândesc la ATUNCI!
Nu e bine, căci, nici o amintire fericită nu vine fără regret.

Într-o încercare ratată, am rămas singură, nepăsându-i nimănui. Mă închisesem în mine, și nu mai aveam nevoie de nimeni și nimic. Am reușit pentru un moment să reînviu persoana trecutului meu. Dar atunci mi s-a întâmplat un lucru inevitabil... Am deschis ochii, și am spus ”Bună!” Cui? Realității!

Welcome to reality!

Doar un moment...



Și știi ce e și mai ciudat?
Cum toți ne-am schimbat.
În bine sau în rău,
În mentalitate sau fizic. În sentimente sau durere.
Uou. Când vezi o persoană care înainte era dură, și acum, este de neatins sufletește, ți se ridică părul de pe mâini. Cum de s-a schimbat? Cum de nu mai e ce era? Cum de... Și acum îmi trece prin minte acest răspuns ”totul se schimbă, nimic nu rămâne la fel. People change and promises are broken. ”
Într-un final mă voi obișnui cu schimbările oamenilor, nepăsându-mi. Deja simt.

Totul se uită, am învățat. Timpul este cheia tuturor problemelor și nu numai. Exact. Am simțit cum totul a revenit la normal. Nu mai sunt cum eram, dar nici cum aș vrea să fiu. Simt cum nu îmi mai pasă, dar mă mai macină câteodată...

Mi-a spus să nu mai trăiesc în trecut. Dar cine face asta? Teoretic poți să te gândești doar la trecut, și să-ți lași prezentul să treacă pe lângă tine, nebăgându-l în seamă. Ok mi-am zis. Dar practic? Nu! Trăiești doar un moment în toată viata. Căci, totul trece, și totul se uită într-un final.



joi, 4 aprilie 2013

Va fi bine



E foarte bizar ceea ce simt acum, nici nu știu cu ce să încep, mai ales când va fi sfârșitul. O fi doar o stare vremelnică, sau doar gândul la el mă poate duce într-o altă lume? E straniu tot ceea ce am ajuns să iubesc, sau iubeam. Nu mă mai simt ca atunci. Când văd că nimănui nu-i pasă, mie de ce mi-ar păsa?

Sunt înconjurată de oameni falși, pe interes, bârfitori, needucați... Dau la o parte tot ce poate fi bun, și iubesc tot ce este negru.

Mi-oi lua și eu vreodată mâinile de la ochii să pot vedea și eu înainte?
Tot încerc și vreau, dar nu reușesc.
Va veni o zi în care nu voi mai privi în urmă, să râd de tot ceea ce mi-a făcut rău cândva. 

Tot ce m-a durut, să fie de domeniul trecutului.

Totul este efemer. De ce aș mai pune suflet în tot? Dacă, într-un final, se va termina?

Cu cât îți pasă mai puțin, cu atât ești mai fericit.

Ai două variante de a alege, unu sau doi. Una bună, una rea. Doar că, nu știi care este cea perfectă de urmat. Așa că, trebuie să le încerci pe amândouă pentru a te decide. Unii își dau seama imediat, alții continua greșit, altora...nu le pasă.

Eu am mers pe un drum greșit, mi-am întors capul, și m-am întrebat :”Să mai fac același drum încă o dată? Să mai calc pe aceleași pietre? Să resimt tot trecutul iar?”, apoi mi-am răspuns: ”Prefer să îmi fac o cărare prin dreapta, și să ajung pe celălalt drum, înapoi nu mă mai întorc. Nu se merită!”

Încă îmi construiesc cărarea, mă zgârii de crengile copacilor care îmi stau în cale, mă împiedic de tot. Nu-mi pasă, măcar ajung unde mi-e bine. 



marți, 2 aprilie 2013

Is it over?



Și te gândești că poate fi altfel, sau poate ca la început. Totul și roz și negru. Dar fără acea lungă despărțire.
Când crezi că reușești, atunci primești un gol puternic.
Nu-i nimic, îmi schimb portarul, nu mai am nevoie de alte lovituri.
Știu că nu-s pe primul loc. Nici măcar pe al doilea nu sunt. Am vreun rol pe lângă tine?
Mă înumăr printre persoanele amintite sau măcar o mică importanță din viața ta?
Nici nu știu ce să mai cred, să simt...să gândesc.

Mă simt singură, dar atât de prietenoasă.
Mai simt ceva pentru el? Cred că da.

E al naibii de greu să te controlezi, la nervi, la vorbe... Un singur cuvânt tăios te doboară. Mai ales, spus unei persoane iubite, sau venit din partea acesteia. 
Să nu regreți nimic din cele spuse, mai bine taci. Tăcerea nu te omoară, dar te poate atinge încetul cu încetul, și te doboară într-un final, sau, pur și simplu uiți durerea, te obișnuiești cu ea.

Ai face orice persoane dragi, să o ajuți, să o vezi bine, dar ea dacă îți cere să stai deoparte, să nu îți mai pese de ea... Reușești să îi îndeplinești rugămintea? NU!
Just do it?
Noway!

Nu-mi pasă ce crede lumea.