Vezi ce văd și eu?
Nu, cum pot întreba asta, când eu simt ceva și tu altceva.
Când tu crezi în altcineva și eu cred în tine.
Când tu nu ești acolo, dar eu sunt.
Când tu pleci i eu rămân pe loc.
Când tu ții în brațe orgoliul și eu îl țin în lesă.
Nu înțeleg comportamentul. Și sinceră?! Mi-e și frică să știu ce-i în sufletul lui. Nu vreau să știu. Știu că-mi fac și mai mult rău.
Am încercat să nu îmi mai pun întrebări la care răspunsul lor mă vor durea.
E noapte și e târziu. Rămân de pază la porțile trupului și a sufletului. Fără intruși și fără nepoftiți. Am grijă de tot ce e al meu.
La un moment dat, un străin îmi apare la poartă. Vorbea cu fraze neterminate și sensuri neclare.
Nu reușeam cu adevărat să-l înțeleg.
Deși, fiecare cuvânt din fiecare frază, se continua cu primele cuvinte din frazele ce urmau.
Era un joc. Era un înțelept. Apoi, a dispărut. Odată cu el, magia s-a dus.
E așa ciudat, cum un străin dă un sfat, și cei apropiați îți vor răul...
Cu orgoliul, calci în picioare și persoanele dragi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu