Doar un moment...

Și știi ce e și mai ciudat?

Cum toți ne-am schimbat.

În bine sau în rău,

În mentalitate sau fizic. În sentimente sau durere.

Uou. Când vezi o persoană care înainte era dură, și acum, este de neatins sufletește, ți se ridică părul de pe mâini. Cum de s-a schimbat? Cum de nu mai e ce era? Cum de... Și acum îmi trece prin minte acest răspuns ”totul se schimbă, nimic nu rămâne la fel. People change and promises are broken. ”

Într-un final mă voi obișnui cu schimbările oamenilor, nepăsându-mi. Deja simt.

Totul se uită, am învățat. Timpul este cheia tuturor problemelor și nu numai. Exact. Am simțit cum totul a revenit la normal. Nu mai sunt cum eram, dar nici cum aș vrea să fiu. Simt cum nu îmi mai pasă, dar mă mai macină câteodată...

Mi-a spus să nu mai trăiesc în trecut. Dar cine face asta? Teoretic poți să te gândești doar la trecut, și să-ți lași prezentul să treacă pe lângă tine, nebăgându-l în seamă. Ok mi-am zis. Dar practic? Nu! Trăiești doar un moment în toată viata. Căci, totul trece, și totul se uită într-un final.