O prostie?! -> Un risc!

Era o vreme cand traiam amintirile. Pur si simplu nu vroiam sa se mai termine, in acele clipe de reala visare cand vroiam timpul sa stea pe loc... Doar pentru a nu se termina fabulosul. Insa stim cu toti cat de semnificativ este trecutul pentru noi, si cat poate sa-si lase amprenta pe sufletele noastre...

M-am gandit a va scrie o mica povestioara...
Inceputul, ca-n orice poveste, este fericit... Erau doi tineri... Fata era indragostita de baiat, insa el nu stia... Nu era niciodata stabil. Ba intr-un moment zicea ceva, iar apoi brusc se schimba... Ei intotdeauna se certau, dar stiau ca se vor impaca... Zi in care sa nu se certe? Nu exista. Dar minut in care sa nu-si vorbeasca? La fel..nu se intampla asta niciodata. Luni de zile au trecut continuand asa... Pana cand intr-o zi de sfarsit de toamna, s-au certat atat de rau... Incat fata l-a uitat complet... Si dupa acestea, a facut cea mai mare prostie a vietii ei... L-a lasat pe baiatul la care tinea cu adevarat pentru un necunoscut... 
In primele zile din noua relatie a fetei, ea era fericita, era indragostita, a uitat de toti si toate... Dar avansand in zile in relatia curenta, fata tot ochii pentru cel lasat in urma avea... Intre cei doi parca s-a reaprins focul care poate ori n-a mai fost ingrijit, ori s-a uitat de el, dar intre cei doi, aveau tot felul de discutii sincere...
Telefonul feteii suna, numele apelantului este X [cel din urma baiat]... Ea cu lacrimi in ochi, inchide. Suna din nou... Sta pe ganduri.. sa raspunda, sa nu... Ce sa-i mai zica... Dupa cate a facut... Nu stia... Ii raspunde, o voce blanda, sincera si batjocorita spune "De ce ai facut asta?..." Fata plangea in telefon.. Nu stia ce poate sa-i mai zica... Rusinea a capturat-o...
Trecand zile cu cel in care este in relatie, fata se raceste de el, realizeaza poate prea tarziu ca a lasat comoara in urma si a luat doar cufarul... Pe zi ce trecea, ea devenea tot mai indiferenta cu el...
In acele zile, intre fata si primul tip, se deschideau mereu discutii... Fata era tot mai trista, plangand pentru trecut ...si poate si pentru viitor, ii zice baiatului lasat in urma.. Ca ceea ce-a facut, a fost numai prostie..si se iarta cu greu...ca poate cel mai bine este sa uite unul de celalalt... Ca nu avea rost... Insa baiatul..pentru prima data ii zice "proasto te iubesc :-<"...
Din plansete de durere si tristete, fata fetei i se schimba, lacrimile acelea, devin lacrimi de bucurie... Parca pur si simplu a inviat...
Dupa putin timp...fata a pus capat relatiei inflorite din prostie..si s-a intors la cel la care tinea cu adevarat... Numai ca facand acea prostie...si-a pierdut si increderea...
Increderea o castigase pe munca ei... Si tot pe 'munca' ei a pierdut-o... Oricat ar incerca fata sa si-o recastige... Este in zadar... Nu este zi in care sa nu verse o lacrima pentru trecutul ei... Pentru toate prostiile facute...
Ea a zis ca se va schimba, intr-un final a facut-o... Dar sufletul? Se poate schimba? Nu... Acesta ramane la fel...