Nu ma cauta, ca nu m-am pierdut

Nu, nu regret ca am pierdut, nu regret nimic, de fapt.. Sunt fericita ca s-a pertrecut, sunt fericita c-am ajuns iar sa iubesc si-n acelasi timp sa urasc.

Nu-mi pare rau c-am tinut un an de zile la el si ca inca tin, stiu ca si el la randul lui se gandeste la mine.

Sa fiu prietena cu el?

Nu pot. Nu poti fi prietena cu persoana la care tii...

As prefera sa nu mai aud nimic despre el.

Si cand imi aud prietenii: "Raluca..l-am vazut azi prin oras...era cu una, era cu alta..era cu baietii.."

Ah, mi se ridica parul din cap, mai lasati-ma o data.. Stiu pe unde umbla, stiu cu cine este.. De ce imi aduceti iar aminte?

Eu stiu.

Am stiut in fiecare secunda ce am la usa si de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns.

Am iertat de prea multe ori...

Am aratat iubire prea multa... S-a plictisit.

Sau poate nu.

Nunu, nu este acesta motivul, adevaratul motiv il stim doar eu cu el. Atat.

Si este un motiv chiar bun..

"Panorama?!.. Este, stiu"..

Haha, amuzant..

Desigur, am momente cand imi este tare dor de el, dar cum spuneam.. MOMENTE... Sunt efemere.. 

Nu ma cauta, ca nu m-am pierdut.

Sunt tot acolo unde m-ai abandonat. :*