Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

joi, 4 octombrie 2012

Fara el


Fara el, nu as fi fost niciodata fata care m-am schimbat.
Fara el, nu incepeam sa privesc si dincolo de aparente.
Fara el, nu as fi reusit niciodata sa ma intaresc.
Fara el, as fi ramas aceeasi fraiera.
Fara el, cuvintele erau armele care ma loveau cel mai tare.
Fara el, soarele ar fi avut culoarea neagra.
Fara el, nu as fi rezistat o clipa in bataia de joc a lumii.
Fara el, nu as fi ajung niciodata sa ma cunosc.
...
Fara el, am invatat sa traiesc.
Fara el, sunt de 8 luni.
Fara el, mintea mi-e goala.
Fara el, telefonul e neuzat.
Fara el, drumul e pustiu.
...

Vad o umbra ce are conturul aspectului lui. O privesc din departare, sunt nemiscata, nu pot face nici o actiune. Vreau sa alerg sa vad daca este el acolo, dar nu pot. Ma lupt neincetat cu mine insami, vreau sa-l vad, dar nu vreau. Il vad in poze, amintiri... Dar nu-mi sunt de ajuns. Orgoliul ne-a prins pe amandoi.
Nu-mi este rusine de ceea ce sunt, nu-mi este greata de ceea ce esti tu. Nepasator ai fost, la fel ai plecat.
Imi vor ramane in minte doar amintirile cu tine, privirile, orgoliul, certurile...
Nimic nu se va repeta.
Ne-am nascut prea tarziu pentru a spune ceva nou.
Nimic nou sub soare.

A devenit o obisnuinta sa cred ca esti al ei. 


Un comentariu: