Ma aflu pe un drum fara sfarsit, fara o destinatie. Nu stiu de unde am venit si cu ce scop am ajuns pana aici. Nu este nimeni pe drum, sa ma ajute sa ma indrume, singura ca o leoaica ce isi asteapta prada sau poate leul, aparatorul ei.
Ma zbat sa reintru in ritm, ma ridic acum sau niciodata, a sosit momentul decisiv. Cutremur lumea, tip sa ma fac auzita, ii dau drumul imaginatiei, lupt pentru ceea ce am, nu pentru ce nu am. Am facut greseala asta de N ori, nu m-am oprit pana cand, inima si-a dat ultima rasuflare, cand mai avea un strop de caldura, eu l-am folosit in exces. Am realizat ceea ce nu credeam niciodata...
Dispari, marsi, dai drumul, pleaca, zboara, evapora-te, fa-te scrum. Esti o javra, nu meriti sa fi om, sa calci pe acest pamant. Te-am ajutat pentru ca mi-a pasat, mi-ai cerut ajutorul ca stiai ca te ajut, nu te puteam refuza. Nu puteam sa te las asa. Dar tu nu vezi partile bune, vezi doar ceea ce numesti tu 'ADEVARATA FIINTA', dar eu iti spun asa: 'ACELA SE NUMESTE EXTERIOR, OBSERVA SI MASTILE LUMII'.
Si puf, ti-am inchis ochii, acum stai putin pe ganduri...
Da stiu, nu te merit, da stiu nu ma meriti, da stiu te-am dezamagit, da stiu inca te caut, da stiu ca totul este trecut.
Nu urlu de fericire ca s-a terminat, zambesc ca s-a petrecut.
'Dai drumul...O iubesc...'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu