Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

duminică, 23 septembrie 2012

Inevitabilul vis



Poate de aceea se comporta ea atat de ciudat, nu vede nimic, te vede pe tine peste tot. Este depenenta si pentru ea, tu esti singurul antidot.. Ajut-o... Nu se poate controla, timpul nu-si mai are loc, nu mai are forta in maini, este la pamant.

Ai inima? Ai suflet? Foloseste-le... Nu uita, candva a insemnat ceva pentru tine ea... A gresit. Stie. Dar adevarul greselii ei, doar ea il stie.. Vrea sa ti-l spuna, doar ca tu n-o lasi.

Are atatea sa iti spuna... Cum a supravietuit in ultimele luni fara tine...

Are rani adanci... Vinovatia a luat-o prizoniera... Cale de-ntoarcere nu exista...

Dorul si lacrimile s-au incarcat.. Doze duble varsa... Dorul s-a marit, lacrimile sunt de zece ori mai grele... 
N-a vrut niciodata sa te raneasca...
Gandeste-te cat insemni tu pentru ea. Ar da orice pentru tine.

Prea departe esti tu acum de ea... Dar ea inca are un strop de vointa si asteptare... Vrea ceva ce nu se va intampla. Tu, ai uitat-o ca pe un caiet in beci de la terminarea liceului.


Sa-ti spun un secret, ea te-a visat azi-noapte... Cu greu s-a trezit de dimineata, nu vroia ca lumina soarelui sa ii spulbere visul, care va ramane numai o amintire a memoriei sale...

Stii ce ii lipseste ei cel mai tare? Privirea aceea care ti-o fixai spre ea. Nu isi va uita reactia, incremenea de frica. Era capturata pana in varful degetelor. Erai totul pentru ea.

O vad cum isi inchide ochii incet incet, doar pentru o alta lume creata din lipsurile celei realistice. Vrea sa fie complet dezaxata de ceea ce se intampla exact, vrea sa scape de tot raul si toata durerea ce-o poate avea. 

O vad, o vad cum isi sterge lacrima, cum incearca sa nu-i curga rimelul, sa nu aibe cearcane... Fond de ten nu are, nu isi va da niciodata. Caci, acel lucru banal ii aminteste de tine. Candva, cu el isi acoperea vanataile accentuate de pe gat, mai stii?

Incerc s-o impac, sa-i readuc zambetul pe buze, lumina fetei, privirea inocenta... Ea se uita in oglinda si ma vede pe mine, interiorul ei. Suntem una si aceeasi... Doar ca, exteriorul spune ceva iar eu cu totul altceva... Imi este dor de vechea eu, ea...NOI.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu