Sfârșit...

Să fii cel mai bun.

Să uiți de cei din jurul tău.

Să închizi ochii pentru a pleca din lumea realului.

Să decizi pentru alții.

Să nu încerci și, să-ți vină totul ca pe un dar.

Să-ți creezi propriile reguli...

Este totul atât de egoist, atât de înjositor.

Am învățat să spun stop lucrurilor trecute. Un gând spre viitor mi s-a eliberat, vreau să-l urmăresc, trec prin foc, noroi, pietre, minciuni, lovituri și lupte ale războiului demult început.

Mi-am format privire de cal. Totul de acum, voi privi înainte, deși am început asta demult.

M-am obișnuit cu ideea ca sunt  un nimeni. Închid ochii spre visare să uit că tot ce am în minte sunt doar vise.

Vreau două lumi și două vieți. Ca atunci când totul mi se pare nedrept, să pot pleca cu fruntea sus spre o schimbare.

Să creez lumea după propriile reguli și să dau cu piciorul idioțeniilor trecute.

N-aș fi crezut că avea să vină un sfârșit sfâșietor și dureros, sau că voi trece cu vederea pozei unui avatar sau a unei poze simple, care odată îmi tăiau răsuflarea. Îmi trezeau visurile aruncate în lumina arzătoare a soarelui de dimineață.

E dimineață iar. Soarele mă-ncălzește și respiră aerul libertății. M-am încurcat de prea multe ori în alegerea drumul... Dar m-am hotărât. 

S-a sfârșit... !