Pentru o noua realitate

Abia plecasesi...

Te-am vazut eu tarziu.

Dupa un atata timp,

Eu acum iti spun

ADIO, EU TE-AM IUBIT...

In acea dragoste,

Am fost o alta...

Lumea reala nu era,

Dar mi-am deschis ochii

Din intredeschisi la realitate,

FATO, ACUM ESTE PREA TARZIU!...

A FOST ODATA...

Eram azi in clasa la ora de romana, iar o colega citea o revista, profa' intreaba "Elena, ce faci?", dar o alta colega raspunde, "Rasfoieste trecutul doamn' profesoara".
Mi s-a parut prea geniala . Si m-a cam pus pe ganduri urmatoarele 10 minute de cand a spus. Gen: 
"Frate, ce-a fost a fost, de ce tot traiesc in trecut?. Dar o alta constiinta a mea imi spune ca n-am mai facut asta, nu m-am mai gandit la trecut. Ca este o mare diferenta de cum am fost si cum sunt."
 Si m-am intrebat retoric "De ce ma tot atac singura? Cineva lupta pentru mine, mi-a spus ca el are cea mai grea lupta, dar am stat si m-am gandit ca de la mine incepe totul. Deja am facut primii pasi in noul capitol, si de ce sa ma retrag?! Nu-mi este bine cum sunt?!
Mi-am si raspuns...
Insa raspunsul il veti afla la sfarsitul postarii


KpS: Gata Ralu!!! Eu voi fi alaturi de tine la orice s-ar intampla de acum... numai, nu mai plange...
Eu: Nu mai rezist, nu mai pot... M-am saturat. AJUTA-MA!.. Mai bine mor...
KpS: Inceteaza! Sa mor de nu iau primul avion care duce in Romania, numai pentru a nu mai fi asa... Te inteleg foarte bine prin ce treci...
Eu: Ce bine este sa ai un umar pe care sa te descarci atunci cand ai nevoie...
KpS: Stii cum se vindeca o inima rupta in doua de cineva?
Eu: Cum?
KpS: Gasindu-l pe acel altcineva care s-o 'bandajeze'
Eu: Nu pot! E prea greu...

DUPA DOUA LUNI...

Eu: Seeeeeeergiu! SUNT FERICITA! Sunt cea mai fericita!
KpS: Sunt foarte bucuros pentru tine. Dar povesteste-mi.
Eu: Pai, totul a inceput cand:
"Prima zi de scoala, trece un tip, era super dragut, m-am uitat dupa el, dar doar atat, caci aveam un prieten la care tineam enorm.
 Zi de zi dadeam de Mihai [tipul din prima zi de scoala], nu era pauza in care sa nu dau ochii cu el. Dar tot nimic. Cum spuneam, aveam prieten si eram fericita...
 Trecand lunile, eu deveneam  tot mai trista, lacrimile pe care le varsam erau tot mai pline, tot mai grele... Parca deveneau un lac, care era pe cale sa creasca, sa se adanceasca...
Am fost proasta incercand sa castig un razboi care acesta deja se sfarsise, nu observam nimic. Pana cand mi-am ars propria piele pentru a gandi corect si pentru a-mi deschide ochii la tot ce se intampla in jurul meu.
GATA! 
Ciudat, acest cuvant l-am tot repetat  Nici eu nu m-am mai crezut cand l-am spus ultima data.
"Gata, m-am saturat! PA!"
Am plans enorm. Si tot odata m-am schimbat enorm...
Dar intr-o zi, la scoala, eu coboram scarile iar Mihai le urca, ne-am privit in ochi si ne-a fost de ajuns...
Trec doar cateva zile, devin prietena foarte buna cu Mihai. Eram deschisi unul cu celalalt. Era pur si simplu ca mine... Si inca este.
Ne-am apropiat mult. Si mai stii tu KpS ce mi-ai spus atunci cand cineva iti rupe inima in doua? Ca altcineva o va vindeca...
L-am gasit. cu el ACUM sunt chiar foarte fericita.
Te intrebi de ce am pus accentul pe ACUM?"
KpS: Da.
Eu: Ca la inceputul relatiei cu Mihai, nu am fost chiar sigura pe mine... Nu stiu... Si ca ACUM, i-am dilatat pieptul, pentru a intra inauntrul lui, sa-i vad inima, sa-i vad interiorul. Culmea, FARA CUVINTE! Ce ai mai avea de comentat dupa ce vezi un suflet care seamana cu al tau...si stii ca al tau stie sa pretuiasca orice diamant, dar si stiind ca el se va sparge, tot va incerca sa-l 'repare'. Si ca daca nu va mai merge.. Nu va mai merge pur si simplu...
KpS: Chiar frumoasa povestea ta... Si draguta si partea cu 'dilatatul pieptului'.
Eu: Mersi. N-ai idee cat am reusit sa ma schimb... Sunt tot eu, dar gandesc altfel...
KpS: Nu era si timpul? Ralu, eu voi fi alaturi oricand, oriunde si pentru orice, pentru tine. Umarul, mana si gura, vor fi mreu rezervate pentru al tau suflet.
Eu: Cine spune ca distanta  o piedica? Daca stii ca sari cand trebuie, ajungi unde ti-ai propus.
KpS: Bine spus.

The End.

R: Hei, uita-te in ochii meu, atent. Si spune-mi daca mint sau nu, Eu chiar vreau sa te iubesc...
M: Iti voi raspunde pe parcurs.
R: Bine.

E un inceput.

Un nou capitol.

Pentru sufletul si exteriorul meu.

Nu credeam ca voi fi asa,

Nu credeam ca voi gandi asa...

Nu credeam nimic din ceea ce mi se spunea.

Imi recunosc greselile,

Imi recunosc trecutul,

Imi recunosc tot raul sau binele facut sau daruit... .

Singurul lucru pe care-l pot spune, este acela de a nu mai trai in trecut, ridica-ti fruntea, urmeaza-ti drumul facut.
PREZENTUL E TOT CE CONTEAZA.
"Trecutul e format din prezent, tot ce se intampla, trece.
Trecutul se mareste cu fiecare secunda trecuta de przent.
Trecutul se mareste, viitorul se micsoreaza, totul contat este prezentul"

CREDE-MA. CHIAR VREAU.

vALUL A AJUNS, STIU SA INOT, INSA NU VREAU.

FOLLOW ME!!!

Iar raspunsul intrebarii mele retorice... IUBESC DIN NOU!