Te-ai intrebat vreodata de ce-ti merg unele lucruri pe dos? Te-ai intrebat de ce tot raul tie ti se-ntampla? Te-ai intrebat de ce tot pici, de ce tot afunzi in ganduri si minciuni? In falsitate si orgoliu? In copilarie si maturitate?
Incerci sa-ti gasesti o portita de iesire, incerci sa-ti gasesti un rost in viata.. Sa faci deva bine si bun cu viata ta.
Sa arunci o privire de mandrie asupra trecutului si sa zambesti.
Sa-ti spui, "Uite frate, daca nu faceam lucrul ala, nu ajungem acum ceea ce sunt."
Da, multi cunosc, putini asculta.
Multi stiu cu ce se "mananca" viata, dar nu toti reusesc sa o inteleaga.
Toti prefera sa dea vina pe tine, ca tu esti de vina. Nimeni nu-si asuma vinovatia. Minciuna o tot impatureste ca sa iasa el bine. Sa nu fie el de vina. Josnic.
Am avut un copil de 21 de ani langa mine, l-am iertat de atatea ori... Stie ca mereu il voi ierta, stie ca mereu ii voi fi alaturi...
El nu vede, nu observa ca poate din minut-n minut sa piarda razboiul. O fi castigat el cateva lupte.. Dar razboiul este "Lupta decisiva"...
El e cu aia, eu ma vad cu el si vorbim...
Imi tot spune ca se rezolva, dar nu mai cred nimic.
Limita-i cerul la voi.. Eu ma axez pe galaxie..
De multe ori n-am gasit calea pe care sa merg, dar de fiecare care data cand nu am stiu, am reusit sa ma duc unde trebuia.
Cum spuneam anterior, daca n-as fi avut un trecut, n-as fi ajuns cum sunt acum.
Sunt mandra de mine.
Toti s-au ajuns sa-mi vorbeasca cand imi era mai bine. Acum ca-mi este rau, se ascund dupa deget.
Si multi au decis sa-mi controleze viata, sa mi-o decida.. Sa se tot bage-n "GRESELILE" mele.. Dar le-am spus, sunt greselile mele, eu le fac, eu le indur. Nu va priveste pe voi de ce fac aia. De ce il tot iert, de ce l-as mai ierta.. Nu va priveste.
Daca aveti vreo parere, nu mi-o spuneti. Si asa nu-mi pasa.
Stii ce e usor?
Sa auzi, sa asculti si sa barfesti.
Stii ce e greu?
Sa stii, sa asculti si sa NU vorbesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu