Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

vineri, 24 ianuarie 2014

Nu a fost marti, ci duminica...

Realitatea este o iluzie, universul o holograma.
(Pauza de la scris, m-a sunat si imi canta melodia de pe titanic...Nu mai pot fi constienta de nimic, imi revin in vreo 10 minute.. Astept.).
.
.
.

My heart will go on...
Ah... mi-a ramas in minte vocea lui si instrumentul muzical la care canta...


N-am prea mai scris in blog, nu am prea mai avut timp.. Duminica de dimineata am plecat la bucuresti, pentru ca am avut meci de handball. La ora 9.30 ma suna el.. In sictir ii raspund, nici nu stiam de ce dracullui i-am raspuns... Dar am facut-o pana la urma.. Ma intreaba unde sunt, SEC la mine, nu voiam sa vorbesc cu el. Tot drumul spre tren m-am tot gandit, oare ce voia?!
Ma urc in tren, ma intind pe canapelele libere din tren (trenul era gol), imi pun castile-n urechi, si dau drumul sentimentelor... Si incep sa vorbesc cu el prin sms-uri...
Ajung la gara intr-un sfarsit.. ma astepta acolo..si-n seara aia am avut o bucurie..dar si-n acelasi timp un regret... Nu-l pot spune de ce.. Eu stiu. Dar nu-l pot scrie...
S-a intors pana la urma, nu marti, adica azi... S-a intors duminica... Stiam ca nu m-a uitat, era logic, era normal. Atatea luni pentru ce?! Sa lase balta totul pentru o luna?! Ma scutesti?!


Stiam ca se tot gandeste la mine, daca nu ma iubea, nu ne vedeam si atunci, nu se intorcea. L-am lasat sa zboare, el s-a intors de fiecare data la mine...
Ochii lui dragalasi, cand te privesc...te topesti... IL ADOR!

Cand credeam ca jocul s-a terminat, sunt trasa inapoi!
Credeam ca s-a terminat totul. Credeam ca nu-l voi mai vedea in veci. Credeam ca mi-a fost furat, luat... Am crezut gresit, n-am avut incredere suficienta...

Am o teama, dar n-o pot spune. Stiu ca este inauntrul meu, o simt... Si ma apasa cu putere... Am decis sa nu ma mai gandesc la trecut, daca o fac, continui sa-mi fac rau. Si de ce mi-as face rau cand imi este al dracului de bine acum?!

Este al meu acum, stiu asta, simt asta!

Ai vrea sa-l tii strans la piept si sa nu-i mai dai drumul niciodata. Simti ca-l poti pierde-n fiecare secunda.
Ai vrea sa-i vorbesti din 2 in 2 secunde.
Ai vrea sa-i spui fara-ncetare cat il iubesti...

Ai vrea sa fie numai si numai al tau...

Te cred, dar degeaba vrei daca nu lupti pentru a-ti dovedii ca meriti.

Si chiar daca ai vrea sa lupti si destinul nu-i de partea ta, alergi in gol, pe o banda... Sii ca nu poti avansa... Desii continui, ca totul se-ntampla cu un scop. 

Tine minte asta.

2 comentarii: