Destinație finală...

Nu mai simt ace care-mi străpung inima, nu mai simt fiorii înmulțiți, sau măcar un gând puternic neîncetat.

Am deschis din nou un drum spre trecut... Imaginându-mi suflete eterne neschimbate și pure.

Am închis ochii, încercând să-mi amintesc... Este greu de definit. 

O inimă-n spate a fost pusă și uitată pe veci.

Visez...

Cum sunt cu el, și el îmi zâmbește.

Zâmbetul era răsplata pentru mine. Deși totul se schimbase, ochii lui mă priveau întrebători, întunecați și nesiguri, ca ochii unui copil care suferă, ai unui copil speriat.

Mă trezesc...

Vraja se risipește, farmecul nu mai există. Sunt din nou captivă-n realitatea demult începută. Sclava minții mele. Locatară a unui cartier de nevăzuți. S-a terminat.

Febra primei iubiri nu se poate întâmpla de două ori.

Poți fi atât de ușor rănit, atât de vulnerabil, primul cuvânt tăios te doboară...

Destinație finală.

Realitatea imaginației mele!