Neînțelegeri

Si ai atatea stari de durere, atatea emotii cand auzi de acel cineva special..

Il urasc!

Ma joc cu el, il fac sa ma urasca, si ma doare ingrozitor sa ii vorbesc in sictir, sa il fac sa nu ma mai vrea. Imi e tare dor de el, de felul cum imi vorbea.. Cum era cu mine.

Il urasc ca tin la el.. Si plang. Chiar plang!

E ciudat cum e ca un strain, insa il simt ca fiind cel mai aproape membru al familiei mele.. As vrea sa fie al meu, si eu a lui. Dar mi-e frica de ceea ce va urma. Mi-e teama de ceea ce are in minte...

Vreau sa ma urasca, ca apoi sa scape de un copil ca mine. 

Nu mai pot sa tin la el! Desi vreau!

E ciudat.. Stiu ca nu vreau sa il pierd.

Dar vreau sa nu ma mai suporte.

E ciudat, nu?!