Azi mi-ai dat ultimul sut la marginea lacului fara sfarsit... Am picat si inca ma afund. Cobor in exces. Nu-mi mai vad sfarsitul sentimentelor gandirii... Sunt pe jumatate... O parte din mine spune da, cealalta spune nu...
Greu iau decizii...
Astazi am realizat cum am fost candva.. Cum poti fi tu candva...
Vorbele tale ma atrag. Spuse-n ironie sau adevar...
Esti un nimic. Suntem cu totii nimic. Dar ne putem forma sa parem ceva.
Priveste, te rog frumos, in urma... Si apoi priveste-ti si prezentul... Atatea amintiri ce au fost facute la vremea negandirii.
Nu. Nu!!! Mi-am lasat totul pentru tine. Da. Da!!! Nu-mi era frica de nimic cand stiam ca oricand poti fi langa mine...
Dar acum imi privesc scutul cel trecut, este acolo imbratisand-o pe ea N.V. .
Cum poti fi atat de fara inima?
De ce te comporti de parca n-am insemnat nimic pentru tine?
De ce ma ataci spunandu-mi acele lucruri care odata le rosteai cu blandete si adevar?
De ce nu-mi dai acea sansa de-a mai vorbi cu tine?
De ce spui ca nu mai reprezint nimic pentru tine, cand tu mi-ai spus cu atata sinceritate "te iubesc proasto:-<"?
De ce te-ai jucat cu sufletul meu?
De ce mi l-ai dresat sa nu te uit?
DE CE ESTI PROST?!
Ironie nu?
"What goes around comes around" ;)
Se vede ca si la mine roata s-a intors.. Doar ca are arme solide. Nu mai pot lupta cu ele...Adio pentru aceasta zi... Adio din aceasta zi... Adio tot...
Mai putin amintirile pe care odata le-am trait cu bucurie si iubire cu tine... Jocul s-a sfarsit. Ai castigat. Scuze ca ti-ai risipit atatea luni cu o persoana ce si-a irosit dragostea pentru un bou ;)
