Hai să vorbim, inimă...

Nu am mai scris demult aici, mi-a fost tare dor de mine. Ma uit in oglinda si parca inca nu sunt obisnuita cu noua EU.

Ce este cu mine ?!

Unde ma aflu ?!

Ce am facut sa ajung aici ?!

Sunt momente cand simt ca nu mai rezist si parca as vrea sa scap de tot. Dar in momentele alea , doua fraze imi apar in minte 'Dumnezeu ne da cat putem duce .' Si ' Omul iubit de Dumnezeu, intr-una indura.'

Imi vin in minte multe intrebari si nelamuriri.

Am ajuns la concluzia că sunt schimbată, însă nu îmi dau seama dacă în bine sau în rău.

Totuși, hai inimă să vorbim, n-am mai vorbit de mult... Ce s-a întâmplat cu tine ?

 Pe ce stradă te-ai pierdut?!

Ești tristă ?

Plângi?

Ești singură?

Cum te simți ?

Mai ești acolo? Că sinceră, nu te mai găsesc.

Îți vorbesc, te întreb, vreau să îți ascult sfatul.

Mă ajuți?

Dacă ești plecată, când te întorci?

Ce ar trebui să fac?!

Să te inchid?

Să te las să te odihnești o perioadă ?

Ai nevoie de un repaus ?

Ai fost umilită ?

Ai fost atinsă ?

Ai fost bătută ?

Unde te-ai ascuns ?

Bine, te las să te liniștești, de azi până când vrei tu, te voi lăsa să îți recapeți forțele. Pentru că, fără tine, aș fi un robot fără o destinație anume.

Până revii tu, voi rămâne în același loc unde m-ai găsit de fiecare dată când m-ai pierdut. 

Te las acum, caută-mă când vei vrea, când vei știi că ești destul de puternică pentru ceea ce te așteaptă. Îți spun să fii tare, că te așteaptă un drum de parcurs destul de mare și periculos. 

Inimă, ai grijă de mine.