Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

luni, 4 august 2014

Intr-o zi ne vom reintalni, promit!

Na, ca au trecut doua luni in care am incetat sa imi scriu gandurile, trairile, sentimentele s.a.m.d. ...

Dar niciodata n-am uitat de acest blog, aici este viata mea, daca imi  veti citi postarile, o sa va dati seama ce este in sufletul meu.

Cu toate ca n-am mai scris aici, cu toate ca nu v-am mai spus nimic din viata mea din ultimele doua-trei luni, vreau sa va anunt ca n-am uitat niciodata sa imi notez in caietelul meu tot ce am simtit pe fiecare seara...

Am fost in londra, am fost la mare, am fost plecata si voi pleca de acum incolo... Dar mi-a fost tare tare dor de casa, de prietenii mei, de familia pe care nu o am, adica o am, dar este imprastiata prin lume...

Am langa mine 4 persoane care stiu ca niciodata nu ma vor da la o parte, care ma accepta asa cum sunt...

Nu vreau sa imi fac prieteni noi, ii am pe ai mei, cu ei mi-e bine...

Avand in vedere titlul, in ultimele trei luni, am cunoscut o persoana care stiu ca ma iubeste enorm de mult, nu vreau sa-l fac sa sufere cititndu-mi blogul, stiind prin cate am trecut... Stiind si ce se afla dincolo de aparente...

Vreau sa fie fericit cu mine, il vreau fericit, pentru ca asta meritam si el si eu... 

Am ajuns sa-l iubesc, sincera. Am ajuns sa nu pot sta fara el...

Dar.. Este o mica problema...

Trecutul isi face aparitia in fata mea...

Dau sa-l ocolesc, ma urmareste, ma tine de bluza...Ma trage spre el...

Am aflat ca inca are pozele cu mine, nu le strege, are un folder special pentru mine...

Nu vreau sa-l uit, pentru ca stiu ca nu voi putea, pot decat sa iert si sa merg mai departe. Stii, era o vorba, "totul se iarta, dar nimic nu se uita."

Si nimic din ceea ce ai vrea sa uiti, nu vei putea niciodata sa-l dai dat uitarii... 

Sau o alta zicala "Iti aduci mereu aminte ceea ce vrei sa uiti si uiti ceea ce vrei sa-ti aduci aminte."

Fraza asta imi vine in minte pentru la scoala, cand vrei sa spui o lectie cap-coada, uiti. Ma amuza viata...

Este totul atat de calculat, atat de neobisnuit si totodata logic.

A trecut atata timp, s-au schimbat multe multe...

Dar un lucru e sigur, exteriorul intotdeauna este in continua crestere si schimbare, insa sufletul, va ramane intotdeauna acelasi...

Iti promit, trecutule... Ca-ntr-o zi, ne vom reintalnii. Si ne vom privii ca doi necunoscuti ce se cunosc al dracului de bine...

4 comentarii:

  1. Mititico !
    Intr-o zi vei intelege ca stapanim doar tinutul de nicaieri si vorbim despre totdeauna din umbra lui niciodata ...
    Cand vei sti toate acestea poate voi mai trece pe la tine .
    Iti voi mangaia atunci fruntea palida de ganduri si te voi pupa pe nasuc .

    < Anonimul Unic >

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am desprins din lumea mea de umbre.
    Mi-a fost greu sa nu-mi pierd mintile, cand traiam cu nepasarea si indiferenta. Era un aer ingrozitor de rece, triumfa regretul. Nu stiu cine sunt si incotro ma indrept. Unde vreau sa ajung stiu, ce drum sa il urmez stiu, dar stii ce? Inceputul este intotdeauna greu. Am pornit cu dreptul, vrei sa-l aflii, mai treci pe aici...
    Ma pupi pe nasuc...?!...
    Mi-e dor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Atentie - ma confunzi cu prietenul tau !
    Iti repet ca nu ne cunoastem de nicaieri , nu stiu nr.tau de tel , nu stiu nimic despre tine .
    Doar dm dialogdt cu tine pe acest blog .
    Am vorbit amandoi ca surdomutii - mai bine ne intelegeam prin semne ...
    Iti spun ptr. ultima oara sa fii atenta la drumul tau - daka-l gresesti nu te mai poti intoarce !
    Asculta-ti parintii - doar pe ei ii ai si doar ei vor fi mereu alaturi de tine .
    Teribilismele au varsta si timpul lor dar tu esti o persoana deja matura si responsabila .
    Nu are rost sa mai dialogam - incearca sa intelegi ce ti-am spus !

    RăspundețiȘtergere
  4. A da?
    Atunci arata-mi-te. :*
    Pana tunci, te-am pupat pe nasuc!

    RăspundețiȘtergere