Cuvinte

Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte. Numai faptele îi deosebesc.

marți, 22 octombrie 2013

Visuri de uitat



Parca as mai vrea sa simt, dar parca imi sunt deajuns. Insa, vreau, desi nu mai sunt in stare sa lupt... Cu toate astea, tot il vreau!

A trecut atata timp cu el si fara el. 

Mi-e drag si mi-e dor sa fiu cu el, sa ne uitam unul in ochii celuilalt. Cand faceam asta, parca imi deschideam o poarta catre lumea visurilor, pur si simplu, in acel moment nu mai conta nimic, visam sa fiu numai cu el si visam ca este al meu.

Desi timpul trece atat de repede atunci cand nu vrei... 

Totusi se intampla.


Acum vorbim, apoi nu mai stim nimic unul de celalalt, si iar vorbim, dar din nou suntem separati.
El e acolo, eu aici.

Desi cand imi este alaturi, sunt atat de fericita... Insa cand ne intoarcem la realitate.. Parca as vrea sa dau timpul inapoi si sa il opresc.
Atat as vrea sa imi fie alaturi.

Nu se poate!

Deschid ochii, ma uit in oglinda si imi vorbesc singura.
Pare ciudat, pare nebuneste, insa asa fac. 
Imi spun acele lucruri pa care as vrea sa le aud, asa cum imi spun si defectele...

Ma uit la mine, ma privesc intens in ochi plangand si razand in acelasi timp...

Pare atat de copilaros, insa nu e niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a-ti scoate acel copil din tine o data cu maturizarea...

Si astept, si iar astept.. Sa tot astepti acel semn de la el...
Ca ii este dor de tine, ca te saruta de noapte buna, ca se gandeste la tine...

Ma asez in pat, ma invelesc si stau ca un copil ce-si asteapta mama sa ii citeasca povestirea pentru a adormi...
Insa eu-mi astept acel semn de viata de la el...
Si adorm fara sa-mi dau seama...

Desi nu voiam asta. Dar s-a intamplat... Si visez exact ce voiam sa se intample in ziua precedenta...
Vreau in vis sa ma trezesc, sa pun mana pe telefon si sa ii scriu exact ce am visat, ce am simtit...
Dar cum nu poti sa bei cand ti-e sete in vis; cum nu poti simtii cand ai vrea in vis; cum ai vrea sa te trezesti in acel moment de panica...
E inevitabil sa nu plangi cand simti acei ghimpi ce-ti strapung piciorul...

Atat de greu si dureros...


Acum sunt treaza, dar totul este exact cum am adormit, nimic nu s-a schimbat.

Incerc sa adorm din nou, insa mi-e prea greu. Dar incerc.

Nu pot!

2 comentarii: