Ai grija la ce renunti

Te-ai gandit vreodata de ce faci anumite alegeri in viata?

Cu ce scop?

Pentru cine le facem daca ele nu sunt ceea ce ne dorim?

Pentru ce facem ceva ce, de fapt, nu vrem?

Te-ai gandit vreodata ca o alegere de a ta este de zece ori mai benefica decat cea a parintilor sau a prietenilor?

Si stii de ce ?

Pentru ca faci exact ce iti place, faci ceva cu dragoste.

Este alegerea ta si nu a altora.

Asa ca, daca iti urmezi visurile, nu vei avea cui sa reprsoezi ca nu iti merge bine la inceput.

Fa exact ce vrei TU sa faci!

Urmeaza-ti visurile si destinul.

MErgi pe drumul tau, pentru ca doar unul ai, o singura viata ai, nu mori si reinvii.

Ceea ce am scris mai sus, m-am invartit la aceeasi fraza, la aceeasi idee, nu am un scop clar acum de a scrie, am citit un quote dintr-o poza in care scria "Ai grija la ce renunti".. Si asa mi-au venit in minte fel si fel de situatii in care multi renunta la ceea ce iubesc sau poate chiar renunta la persoana iubita

Sunt atatea pierderi in viata de care iti vei aduce aminte de ele pe viitor si poate chiar vei regreta, dar sa stii ca nu vei mai avea ce face atunci. Pentru ca timpul nu sta pe loc, el avanseaza, lasa in urma persoane importante din viata, persoane iubite si chiar prieteni de care nu vei mai avea parte pe viitor.

Stiu, nu are logica postarea, de fapt, are, vreau sa deschid cativa ochi, daca imi permiteti, vreau sa redeschid suflete si minti. Vreau sa invat persoanele cum sa fie in viata. Si eu la randul meu sunt invatata, dar prefer sa trec prin ele eu singura, sa le inving singura. Nu vreau pe nimeni aproape care sa ma indrume si care sa imi spuna cum sa fac, este viata mea si profit de ea, pentru ca doar o singura data se intampla ceva, ma refer ca pe fiecare zi te lovesti de cate ceva nou si oricat ai incerca sa dai timpul inapoi si sa resimti ceea ce a fost trecut, nu se va mai intampla o a doua oara, pana si soarele va avea alt loc pe cer. 

Sunt nedumerita in acest moment, habar nu am ce vreau acum de la mine, sa iubesc sau sa urasc? Sa invat sau sa fiu invatata? Sa traiesc sau sa mor? Sa dorm sau sa nu dorm? Sa ma gandesc sau sa las sa treaca de la sine?

Las timpul sa imi decida, pentru ca totul este aranjat in cel mai mic detaliu, asa ca...

Fa ceea ce te face fericit si cel mai important...

AI GRIJA LA CE RENUNTI!

Capitolul 1 (*paragrafe)

(...)

Pentru o clipa am crezut ca visez, insa m-am ridicat din pat si m-am dus direct la oglinda, am obiceiul acesta de a ma privii eu insami in ochi si  sa imi vorbesc, sa ma cert singura, sa imi plang in fata, sa rad de mine atunci cand fac ceva prostesc si  sa ma stramb. Am inceput sa imi vorbesc, tot ce mi-a trecut prin minte si tot ceea ce am simtit mi-am spus, stii cat de bine te simti dupa ce faci lucrul acesta? Simti ca te-ai eliberat, iti esti propriul psiholog, meserie ce vreau sa o urmez; simti ca te-ai eliberat si ca te-ai spovedid. Am un sfat, atunci cand simti ca nimeni nu este langa tine, cand simti ca nu mai esti in stare de nimic, cand simti ca esti ca o povara pentru cineva sau cand simti ca esti data la o parte si esti singura intr-o lume atat de aglomerata, varsa cateva lacrimi, te va ajuta enorm de mult, plangi, descarca-te si apoi uita-te in oglinda, spune-mi ce vezi? Niste ochi rosii din care s-au scurs lacrimile care se preling pe la barbie, nasul rosu si umed si fata avand o forma perfecta atunci cand te uiti cu atentie si la cel mai mic detaliu. 

Vorbeste-ti, spune-ti unde ai gresit, cearta-te si apoi razi! Spune-ti ca nimeni nu are dreptul sa te judece si, stii de ce? Pentru ca este viata ta, parintii tai nu te-au facut pentru ei, ci sa iti construiesti viitorul, ca odata si odata o sa iti dea drumul, o sa te lase sa zbori, sa fii in stare sa treci prin viata ca sarpele, sa te lovesti de fel si fel de probleme. N-ai idee cat de bine te vei simtii atunci cand iti vei sterge lacrimile uitandu-te la tine, spunandu-ti ca esti un luptator, ca esti in stare sa treci peste probelemele care aveau sa vina fiind increzator si pregatit. Ai incredere in tine si totul va merge ca pe roate. 

Intr-o zi ne vom reintalni, promit!

Na, ca au trecut doua luni in care am incetat sa imi scriu gandurile, trairile, sentimentele s.a.m.d. ...

Dar niciodata n-am uitat de acest blog, aici este viata mea, daca imi  veti citi postarile, o sa va dati seama ce este in sufletul meu.

Cu toate ca n-am mai scris aici, cu toate ca nu v-am mai spus nimic din viata mea din ultimele doua-trei luni, vreau sa va anunt ca n-am uitat niciodata sa imi notez in caietelul meu tot ce am simtit pe fiecare seara...

Am fost in londra, am fost la mare, am fost plecata si voi pleca de acum incolo... Dar mi-a fost tare tare dor de casa, de prietenii mei, de familia pe care nu o am, adica o am, dar este imprastiata prin lume...

Am langa mine 4 persoane care stiu ca niciodata nu ma vor da la o parte, care ma accepta asa cum sunt...

Nu vreau sa imi fac prieteni noi, ii am pe ai mei, cu ei mi-e bine...

Avand in vedere titlul, in ultimele trei luni, am cunoscut o persoana care stiu ca ma iubeste enorm de mult, nu vreau sa-l fac sa sufere cititndu-mi blogul, stiind prin cate am trecut... Stiind si ce se afla dincolo de aparente...

Vreau sa fie fericit cu mine, il vreau fericit, pentru ca asta meritam si el si eu... 

Am ajuns sa-l iubesc, sincera. Am ajuns sa nu pot sta fara el...

Dar.. Este o mica problema...

Trecutul isi face aparitia in fata mea...

Dau sa-l ocolesc, ma urmareste, ma tine de bluza...Ma trage spre el...

Am aflat ca inca are pozele cu mine, nu le strege, are un folder special pentru mine...

Nu vreau sa-l uit, pentru ca stiu ca nu voi putea, pot decat sa iert si sa merg mai departe. Stii, era o vorba, "totul se iarta, dar nimic nu se uita."

Si nimic din ceea ce ai vrea sa uiti, nu vei putea niciodata sa-l dai dat uitarii... 

Sau o alta zicala "Iti aduci mereu aminte ceea ce vrei sa uiti si uiti ceea ce vrei sa-ti aduci aminte."

Fraza asta imi vine in minte pentru la scoala, cand vrei sa spui o lectie cap-coada, uiti. Ma amuza viata...

Este totul atat de calculat, atat de neobisnuit si totodata logic.

A trecut atata timp, s-au schimbat multe multe...

Dar un lucru e sigur, exteriorul intotdeauna este in continua crestere si schimbare, insa sufletul, va ramane intotdeauna acelasi...

Iti promit, trecutule... Ca-ntr-o zi, ne vom reintalnii. Si ne vom privii ca doi necunoscuti ce se cunosc al dracului de bine...