A fost o vreme cand nu iti pasa cum aratai, cum te comportai, ce vei face in viata, ce vei manca, cu ce te vei imbraca, cu cine sa vorbesti, ce teme sa faci pentru a doua zi la scoala, ce pozitii sa mai inventezi pentru facebook, ce sa mai inventezi intr-o "prietenie", ce vei minti, ce melodie vei asculta, cui sa ii raspunzi sau nu la telefon...
A fost o vreme cand voiai sa cresti, cand nu mai suportai sa ti se spune "Esti doar un copil, ce sa stii tu?!"
Pur si simplu voiai sa fii la rand cu ceilalti, dar tu nu gandeai ca toti am fost exact ca tine, nimeni nu s-a nascut mare sau invatat, viata se ocupa de noi toti.
Vremea aceea ai inceput sa o apreciezi acum, cand ai devenit adolescent, aproape de maturitate, cand simti ca toti conteaza pe tine, cand simti ca nu mai ai timp pentru tine, cand simti ca nu mai ai pe nimeni langa tine, cand simti ca esti dat la o parte de toti... Ca esti folosit, sau pur si simplu, SINGUR!
Despre COPILARIE vorbesc acum!!!
Cand esti mic vrei sa fii mare.
Cand esti mare, parca ai mai vrea sa copilaresti putin, sa simti cum toata lumea se-nvarte in jurul tau, cand toti te baga in seama de copil dragalas ce esti...
Dar asa suntem noi, oamenii... Asa am invatat sa crestem. Sa ignoram ceea ce avem si sa apreciem cand am pierdut.
Sa plangem dupa ceva ce am avut, dar nu mai e in posesia noastra...
Amintirile sunt singurele care au ramas la fel, cand totul s-a schimbat.
Parca ai mai vrea sa dai timpul inapoi, sau sa reconstruiesti un moment uimitor din viata ta, dar tu nu gandesti ca, daca ai vrea sa faci asta, si soarele, pe cer, si-ar schimba locul... Vantul poate ar bate din alta parte...
Cand trecutul te cheama, nu te mai intoarce, nu are absolut nimic nou sa-ti ofere, doar amintiri dureroase sau frumoase prin care, cu siguranta, ai trecut!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu