Il simti, nu e al tau... Dar ai vrea...
Cand trece pe langa tine, nu-l observi, insa fiorii te trec, iti pui tot felul de intrebari... 'De ce ?' , 'Nu-s pregatita...', 'Oare el sa fie?' ... Nu stii.
L-ai vazut, l-ai simtit, l-ai dorit si inca o faci. Iubirea lui te-a luat prizoniera... Ai acceptat, fara sa stii ca aceasta, cale de-ntoarcere n-are...Il iubesti fara sa-ti dai seama... Oare e bine? Nu stii...
Ai vrea sa te eliberezi de unde, candva ai fost luata si dusa de sentimentele iubirii... Nu poti... Scapare, nu este...
Ai vrea sa-l uiti, nu poti... Incerci, dar degeaba... Cu cat trece timpul, cu atat realizezi ca il iubesti mai mult, ca tii la el, nu ca la un frate, nu ca la o sora, ci ca la un inger care simti ca-ti este alaturi oriunde, oricand...
Oare sa simta acelasi lucru? Nu stiu!
Dar cu cat te incerci mai mult sa gasesti un raspuns, cu atat simti ca incercarile sunt in zadar...
