Il simti, nu e al tau... Dar ai vrea... Cand trece pe langa tine, nu-l observi, insa fiorii te trec, iti pui tot felul de intrebari... 'De ce ?' , 'Nu-s pregatita...', 'Oare el sa fie?' ... Nu stii. L-ai vazut, l-ai simtit, l-ai dorit si inca o faci. Iubirea lui te-a luat prizoniera... Ai acceptat, fara sa stii ca aceasta, cale de-ntoarcere n-are...Il iubesti fara sa-ti dai seama... Oare e bine? Nu stii... Ai vrea sa te eliberezi de unde, candva ai fost luata si dusa de sentimentele iubirii... Nu poti... Scapare, nu este... Ai vrea sa-l uiti, nu poti... Incerci, dar degeaba... Cu cat trece timpul, cu atat realizezi ca il iubesti mai mult, ca tii la el, nu ca la un frate, nu ca la o sora, ci ca la un inger care simti ca-ti este alaturi oriunde, oricand... Oare sa simta acelasi lucru? Nu stiu! Dar cu cat te incerci mai mult sa gasesti un raspuns, cu atat simti ca incercarile sunt in zadar...
"Stii sentimentul acela de pierdere a ceva ce-ai avut candva dar nu-ai stiut sa-l apreciezi la valoarea sa? Este de distrugere interioara.. "
Nu sunt ce par a fi, Nu sunt Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!... Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, Sau prea curand... Sau poate prea tarziu... M-am resemnat, ca orice bun crestin, Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...
Sunt cel din urma strop de vin Din rustica ulcica de pamant Pe care l-au sorbit pe rand Cinci generatii de olteni- Cei mai de seama podgoreni, Dintre mosneni Din oraseni- Stramosii mei, care-au murit cantand: "Oltule...rau blestemat... Ce vii asa turburat"... Dar Oltul i-a platit la fel Cum l-au cantat si ei pe el... Si cum - mi-e martor Dumnezeu- Astazi, nu-l mai cant decat eu !...
Pe mine, insa - Ce pacat Ca vinul vechi, de Dragasani, M-a intinerit cu trei sute de ani, Cand fetele din Slatina Cu ochii mari cat strachina, De cate ori le-am sarutat, M-au blestemat Sa-mi pierd cu mintile Si datina Sa nu mai fiu cel care sunt Cu-adevarat, Si ca sa fiu pe placul lor, Sa le sarut doar la... culesul viilor, In izonul glumelor zvarlite-n vant Pe care Oltul, cand le prinde - Oricat as fi de turbure- Se limpezeste Si se-ntinde Cu ele pana-n Dunare!...
La fel si eu, ca orice bun crestin, Pe malul Oltului, candva, Ma voi intinde tot asa, Cand cel din urma strop de vin Il voi sorbi tot din ulcica mea Nu din paharul de argint, al altuia- Pahar strain!... Si-abia atunci voi fi cu-adevarat Cel care-am fost- Un nou crucifiat- In vecii vecilor ... Amin!...
